Biblioteca Județeană Petre Dulfu Baia Mare
Servește interesele de informare, studiu, educație, lectură și recreere ale utilizatorilor din municipiul Baia Mare și județul Maramureș, oferind acces liber, gratuit și nediscriminatoriu la informație și cunoaștere prin baza de date si colecțiile proprii.
OBIECTIVELE PRIORITARE
Consolidarea rolului bibliotecii județene ca principala instituție de cultură și educație;
Modernizarea și optimizarea serviciilor pentru utilizatori.
Petre Dulfu s-a născut la 10 martie 1856 în Tohat (Maramureş). După absolvirea claselor primare şi a Gimnaziului din Baia Mare, a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie, obţinând, în 1881, diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activităţii literare a lui Vasile Alecsandri.
Primele poezii originale le-a citit în şedinţele Societăţii de bibliotecă, devenită Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare, al cărei membru şi bibliotecar a devenit în 1871.
În 1873, a debutat în revista “Familia”, condusă de Iosif Vulcan. A colaborat şi la alte reviste: Amicul Familiei, Cărţile săteanului român sau Şezătoarea.
După terminarea studiilor, a trecut Carpaţii şi s-a stabilit în Bucureşti, desfăşurând o bogată activitate literară şi didactică până la sfârşitul vieţii. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici, şi, apoi, în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, a avut ocazia să cunoască mari personalităţi culturale: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuţă, Alexandru Odobescu, B. Şt. Delavrancea.
În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediţii, aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creaţii care, de asemenea, i-au adus recunoaştere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feţi-logofeţi cu părul de aur.
Alături de Isprăvile lui Păcală, alte două lucrări, Gruia lui Novac şi Povestea lui Făt-Frumos, s-au impus ca opere de referinţă în literatura română. Bine primite de critica literară şi de cititorii de toate vârstele şi din toate colţurile ţării, aceste producţii literare au înregistrat un fenomen interesant în timp – numele autorului a intrat în umbra eroului. Multă lume cunoştea “Isprăvile lui Păcală” dar tot mai puţini îşi aduceau aminte numele autorului.
Un alt Premiu al Academiei a răsplătit, în 1903, una dintre cele mai bune traduceri făcute la vremea respectivă pieselor lui Euripide: Ifigenia în Aulida şi Ifigenia în Taurida.
Activitatea didactică desfăşurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârşit şi deschizător de drum prin caracterul modern şi aplicativ al ideilor didactice susţinute. A redactat numeroase manuale şcolare din cele mai diverse domenii: limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute şi apreciate au fost Etica sau morală filosofică şi Noţiuni de estetică.
Cultura sa vastă, scrierile literare şi remarcabilele sale calităţi didactice l-au aşezat în galeria dascălilor promotori ai celor mai înalte idealuri naţionale.
Se stinge din viaţă la 31 octombrie 1953.
