Dan Amariei e vocalistul și cofondatorul trupei Omul cu Șobolani, care se apropie de o bornă importantă: 30 de ani de existență.
El este „vinovatul” pentru versurile înțepătoare ale pieselor OCS și unul dintre oamenii care au ținut trupa în mișcare timp de aproape trei decenii.
L-am întrebat pe Dan cum a devenit OCS o trupă cu vizibilitate națională în anii în care în România se asculta multă muzică popcorn:
„Am avut mare noroc cu Atomic TV, pentru că altfel nu știu cum am fi răzbit. Îmi amintesc că înainte de lansarea postului se realizase un pachet de videoclipuri, filmate cu mai multe trupe, ca să aibă ce să pună pe sticlă. Și noi, din fericire, ne-am numărat printre cei selectați. Dar din momentul în care noi am filmat clipul până la apariția efectivă a postului a mai durat un an.
Așa că în tot anul ăsta deveniserăm ciuca miștourilor prietenilor noștri cărora le spusesem că o să apărem la TV. Nu ne credeau. Când, în sfârșit, a apărut Atomic TV și am apărut la televizor, toți care ne luau la mișto înainte au rămas cu gura căscată. A fost ceva senzațional.”
Am fost curioși dacă, după aproape 30 de ani de carieră, un artist se poate întreține doar din muzică, iar Dan ne-a lămurit:
„La începutul anilor 2000, lucrurile erau complicate. Puteai să ai vizibilitate, să apari la televizor, să te știe lumea, dar asta nu însemna neapărat că făceai bani din muzică. Era, într-un fel, un succes mai mult de fațadă. Eu, personal, am muncit 18 ani în advertising, zi lumină, ca să pot să trăiesc ca lumea. Abia de vreo opt ani pot să mă întrețin cât de cât din muzică.”
Cât despre „Distopia (povești de adormit părinți)”, noul album OCS, Dan vorbește despre un proces de creație care pornește dintr-o observație personală și deloc optimistă asupra lumii din jur:
„Eu sunt un om care nu mai iese din casă de opt ani. Am angoasele, depresiile mele, observ ce se întâmplă în jur, iar ce se întâmplă nu e deloc amuzant. În toți anii ăștia, de când ne-am apucat de albumul ăsta nou, n-am făcut altceva decât să observ ce se întâmplă în jurul nostru, disfuncționalitatea noastră socială, a oamenilor, distopia în care trăim, și să transpun toate lucrurile astea în versuri și în muzică.”
Mai există emoții pe scenă după o carieră atât de îndelungată? Dan Amariei ne surprinde:
„Eu am emoții de 30 de ani încontinuu. Pentru mine nu s-a schimbat nimic. Pot să cânt orice, am aceleași emoții de fiecare dată. Sunt terminat pe scenă. N-am nicio plasă de siguranță când sunt pe scenă.”
La final, am vorbit despre surprizele muzicale pe care OCS le pregătește în 2027, iar Dan ne-a oferit câteva informații în exclusivitate:
„La anul o să scoatem un vinyl aniversar, la 30 de ani de Omul cu Șobolani. O să conțină niște piese reinterpretate, cântate live, în concert, împreună cu un cvartet. Am avut anul trecut niște concerte alături de un cvartet format din proaspăt absolvenți de Conservator, pe care le-am și înregistrat. Și o să facem un soi de potpuriu de hituri reinterpretate live, cu cvartet, pe care îl vom lansa la anul. Probabil o să avem și un turneu aniversar.”
