VIDEODOME | “NEIGHBORS” (2014, r: Nicholas Stoller)

Filmul Neighbors 2014 pune un cuplu tânăr, obosit de rutina părinților, față în față cu o gălăgioasă frăție studențească mutată în casa de alături. Cu Seth Rogen, Rose Byrne și Zac Efron, comedia lui Nicholas Stoller reia o temă veche de decenii, dar rezultatul stârnește întrebări legitime despre talentul comic al protagonistului.

Ce propune filmul Neighbors 2014

Bărbatul dintr-un cuplu tânăr (Seth Rogen – “The Interview”, “This Is the End”), posesor de vilă într-o suburbie liniştită, a unei slujbe de funcţionar de rangul doi şi a unei neveste molcome (Rose Byrne – “X-Men: First Class”, “Bridesmaids”), care l-a potcovit cu un bebeluş, este aparent incapabil să vadă partea plină a paharului şi ce-i frumos în viaţă chiar după ce au trecut deja câţiva ani de când familia i s-a mărit.

Criza existenţială prin care trece dobândeşte accente acute când în casa învecinată se mută o zgomotoasă confrerie studenţească condusă de tandemul format din Zac Efron (“High School Musical”, “A Family Affair”) şi Dave Franco (actor cunoscut mai ales datorită francizei “Now You See Me”, bun prieten în viaţa reală al lui Rogen) şi toate impulsurile lui hormonale, plus frustrările legate de perioada în care nu avea nicio responsabilitate, încep să dea ture prin golul din cutia craniană.

Previzibil, se ajunge la un război între vecini dus ca la vârsta de… 16 ani.

Sincer, nu prea ştiu ce m-a făcut să dau play la această comedie “americană” lansată cam în vremea tentativei de resuscitare a francizei American Pie şi multi-premiată de MTV în 2015, ţinând cont că, până la rolurile “The Fabelmans”, al lui Spielberg, din 2022, şi cel din recentul “The Invite”, al Oliviei Wilde, Seth Rogen începuse să fie cam nesuferit prin ego-ul gonflat şi cabotinism, părând clar că îşi doreşte să fie perceput ca un soi de Woody Allen cool şi popular printre moroni, care să emită simultan panseuri cu un umor subtil şi să joace leapşa cu prietenii săi care nu ştiu a număra dincolo de cinci… nu e cazul, totuşi, să mergeţi până acolo încât să vă imaginaţi o replică gen “He puts his dick in your mouth while you were asleep!” din acest “Neighbors” în “The Purple Rose of Cairo”.

Seth Rogen și problema glumelor reciclate

După flop-ul cu “Green Hornet” din 2011, care i-a tăiat orice aspiraţie de a se apropia de multiversul glamour al supereroilor, Seth Rogen şi-a ales o bucată de vreme roluri în care vorbeşte atât de mult şi atât de repede, încât este dificil să distingi comicul autentic de pura imbecilitate şi dă senzaţia dureroasă (pentru spectatorul ce continuă să creadă în talentul său comic, altfel, incontestabil) că umanitatea a încremenit temporal de entuziasm în faţa înşiruirii de către el al aceleiaşi sume de glumiţe reciclate continuu din perioada liceului sau a studenţiei – să fumezi marijuana, să aprinzi pocnitori sau să te extaziezi în faţa unor reviste porcoase – şi că el, de fapt, este un zeu infantil într-o lume matură ce trebuie adusă pe calea cea bună.

Ei bine, senzaţia asta o dă şi în “Neighbors”.

În plus, sigur că premisa simplistă a filmului – ‘am treizeci şi ceva de ani, sunt căsătorit şi am copil mic, nu mai fac sex cu nevastă-mea, viaţa mea e terminată şi îmi rămân doar visurile din adolescenţă’ – este una deja pusă în circulaţie de decenii bune, dar întotdeauna comediile care au rezistat la revizitări au fost cele care au beneficiat de un scenarist cu un nivel onorabil de inteligenţă (adica plot-ul să nu arate de parcă ar fi conceput de Koba, rivalul lui Caesar din “Dawn of the Planet of the Apes”) şi de un regizor suficient de inspirat încât să contureze o perspectivă proaspătă asupra unei teme mult uzitate.

Dacă, în cea de-a doua privinţă, lucrurile păreau că stau mai promiţător datorită partenerului de ani buni al lui Jason Segel, Nicholas Stoller (răspunzător de agreabilele “Forgetting Sarah Marshall” şi “Get Him to the Greek”, dar şi de relansarea Muppets-ilor), în prima, situaţia e dezastruoasă: deşi erau în gaşca lui Judd Apatow de mult timp, Andrew J. Cohen şi Brendan O’Brien, la debut într-un lungmetraj de anvergură, s-au dovedit jalnici.

Buget mic, încasări mari și un final discutabil

Cu un actor autosuficient, convins că orice face trebuie să aibă succes, cu scenarişti până la acea dată doar producători, putea exista oare prezumţia că “Neighbors” este destinat să facă istorie şi nu neapărat bani pentru… Seth Rogen?

Evident, întrebarea este retorică. Filmul a costat sub 20 de milioane şi a încasat în cinematografe peste 260 de milioane, iar în aceste condiţii nici nu mai contează dacă peste câteva zile, luni sau ani îşi mai aduce aminte cineva de “Neighbors”.

În ce mă priveşte, am făcut această greşeală, dar asta nu înseamnă că vă recomand să-l evitaţi, pentru că, poate, s-ar putea să vă placă sau chiar să vă identificaţi cu unul sau altul dintre personaje. În fond, gusturile nu se discută.

Text de IOAN BIG | VIDEODOME

Citește și alte titluri din colecția VIDEODOME:

VIDEODOME | “SPIRITS OF THE DEAD” (1968, r: Roger Vadim, Louis Malle, Federico Fellini)