DAVID SANDU, Romanian Jewelry Week : “Cele mai vechi artefacte cunoscute sunt nişte mărgele din os și din piatră. Atât de important este pentru Homo Sapiens să facă bijuterie.”
La ediția din 2026, Romanian Jewelry Week lansează Growing Gems, o secțiune dedicată artiștilor care transformă șlefuirea pietrelor într-o practică creativă și conceptuală în sine. De la tehnici tradiționale la experimente radicale, inițiativa deschide un spațiu de explorare pentru designeri din întreaga lume.
Am stat de vorbă cu directorul evenimentului, DAVID SANDU, despre motivația din spatele acestui demers și despre felul în care piatra își redefinește rolul în bijuteria contemporană.
Ce a inspirat lansarea secțiunii GROWING GEMS și ce rol joacă ea în ediția din 2026?
Ca toate deciziile pe care le luăm și ca mai toate ideile pe care le avem, propunerea de a avea o secțiune dedicată designului de bijuterie care să implice o atentă și specială șlefuire a pietrelor, a fost una deopotrivă și subiectivă și rațională.
Subiectivă pentru că interesul meu și al Școlii de Bijuterie Contemporană Assamblage pentru acest domeniu al șlefuirii pietrelor este unul foarte mare, dar m-am bazat și pe observația că ultimii ani au scos la lumină foarte mulți artiști, designeri și artizani de geniu care se exprimă din cel mai personal mod prin intermediul acestui material extrem de dur și de pretențios care este piatra.
Și punând laolaltă aceste idei și observații, am convingerea că secțiunea Growing Gems va fi un spațiu de coagulare a acestor oameni creativi nemaipomeniți care se ocupă cu ceva absolut provocator și dificil și care vor considera demersul nostru curatorial util și relevant.
Cum redefiniți rolul pietrei în bijuteria contemporană, material sau concept?
Mă feresc de definiții, în general. Mă bucur să observ permanent, mai degrabă și să mă bucur de dinamismul înconjurător. Piatra prețioasă în bijuteria contemporană a înregistrat de-a lungul timpului o diminuare a importanței de sine și în mod paradoxal o întoarcere la semnificație și conținut cultural, așa cum era în preistorie sau antichitate.
Perioada istorică de la sfârșitul renașterii până la începutul secolului XX este cu siguranță intervalul în care piața pietrelor prețioase s-a structurat din punct de vedere financiar și asta a dus la o piață cu criterii economice și matematice foarte precise.
Și așa asistăm și acum la ideea de valoare intrinsecă a pietrelor, ca o garanție și certitudine că banii și costurile asociate pietrelor dau importanță și relevanță obiectivă acestor minuscule obiecte care sunt diamantele, de exemplu.
Observația artiștilor și designerilor este că aceste convenții sunt nule atunci când nu aderi la jocul regulilor și cutumelor.
Și cum artiștii sunt făcuți să chestioneze și să pună la îndoială legile și regulile sociale și să caute sensul ideilor și al lucrurilor, bijutierii și șlefuitorii de pietre care au privit mineralele ca pe un material purtător de sens și idee au început o incursiune în explorarea domeniului șlefuirii pietrelor după criterii estetice, culturale și conceptuale. Și asta a dus, ca și în cazul bijuteriei contemporane, la regăsirea sensului și a ideilor care au făcut interesante pietrele și metalele.
Astfel, diamantele devin interesante mai degrabă pentru că pot crea sclipiri de lumină chiar și în întuneric și mai puțin pentru faptul că sunt cotate la bursă. Este întoarcerea la origini, la sens și la idee.
Ce căutați esențial într-un proiect înscris: inovația tehnică sau forța conceptuală?
Sper să reușim în timp să relevăm în demersul nostru curatorial aceste două aspecte cu un potențial uriaș pe care le-ați menționat în întrebare.
Latura tehnică a șlefuirii pietrelor este un univers întreg și un spațiu extrem de vast în care simțul estetic și corpul uman ca instrument de precizie intră în simbioză cu tehnologia și instrumentele specifice acestei industrii.
Iar rezultatele acestei simbioze se regăsesc în artefactele cu o valoare simbolică și conceptuală colosală pe care artiștii contemporani le scot la lumină.
Cum observați evoluția interesului pentru șlefuirea pietrelor în rândul noii generații de designeri?
O statistică a hobby-urilor din Statele Unite ne arată ca în 2023, la capitolul ‘Crafts’, șlefurea de pietre este pe locul 6. Este o creștere și un interes nebănuit și incredibil de mare pentru acest domeniu. Poate pentru că latura meditativă și introspectivă a procesului de șlefuire este una uriașă și are această valoare și componentă pe care unii o numesc chiar terapeutică.
Relația cu materialul foarte dur al pietrelor prețioase face ca modelarea acestora să fie o provocare în a modela ceva ce pare intangibil, la prima vedere. Este o preocupare care ia amploare, fără îndoială. Și îmi doresc ca Romanian Jewelry Week să fie încă de la începutul acestei mișcări un instrument de coagulare a vârfurilor aceste comunități creative.
Cât de important este ca un artist să își prelucreze singur pietrele, versus colaborarea cu specialiști?
Aceasta este o opțiune foarte personală. Spațiul de decizii creative s-a mărit incredibil de mult în momentul în care am început să lucrez cu pietre pe care mi le-am șlefuit eu însumi. O mică piatră brută care se micșorează și mai mult pe măsură ce o șlefuiești ajunge să însemne cu totul altceva în contextul propriei bijuterii față de pietrele șlefuite după canoanele clasice, găsite de-a gata la cei care deservesc industria comercială.
Dacă aș fi fost arhitect, ar fi fost ca și cum aș decide nu doar locul în care vreau să construiesc, nu doar cum vreau să construiesc ci și pe ce planetă să construiesc. Mie mi se pare atât de diferită deschiderea aceasta pe care o aduce învățarea șlefuirii pietrelor ca bijutier.
Ce tipuri de experiment în stone cutting considerați cu adevărat relevante astăzi?
Menționez două nume de designeri care m-au bulversat complet: primul este un nume care a consacrat șlefuirea contemporană creativă de pietre și este acela al familiei Munsteiner din Idar Oberstein, orașul german al șlefuitorilor de pietre din Europa.
Provocarea pe care acești artiști/ artizani desăvârșiți au aruncat-o pieței de bijuterie și artă este colosală. Au tratat cu totul altfel și au schimbat abordarea canonică a pietrelor prețioase, aducând rezutate și propuneri dincolo de imaginație.
Al doilea nume este al Juliei Maria Kunnap, care reușește o sinteză tehnică incredibilă, între fațetare, carving și cabochon (ceea ce este ceva din alt univers). Dar ceea ce este uimitor este modul poetic în care toată această tehnologie de top pe care o stăpânește ne trimite la ideea de efemer și de dinamică a transformării a acestei lumi.
Amândouă exemplele se întemeiază pe cunoașterea absolută a tehnicilor clasice și aduc un conținut cultural uriaș prin rezultatele pe care le aduc în fața publicului.
Observați o diferență clară între artiștii autodidacți și cei formați academic în abordarea pietrei?
Va fi întotdeauna o diferență între autodidacți și cei care aleg să se atingă de instruirea sistematică.
În primul rând, am observat că la autodidacți se întâmplă un fenomen interesant legat de metabolizarea informațiilor dobândite. Nu există o sincronizare între formă și conținut, între tehnică și idee, între unelte, materiale și sens.
Autodidactul este cu un pas în urma propriului demers. Asta din pricina lipsei structurale a demersului lui. Este foarte simplu să depășești acest obstacol, dar am mai obsevat că pe foarte mulți autodidacți exact această forțare și strădanie la care se supun singuri prin inadecvare, îi motivează să continue. Este un paradox!
Cum se poziționează România în context internațional pe zona bijuteriei contemporane și a lucrului cu pietre?
Cred că suntem la începutul începutului și asta ne rezervă o șansă în plus. Putem observa care ar fi cea mai firească și utilă mișcare următoare pe care o putem face. Și cu siguranță, prezența secțiunii Growing Gems va fi un ingredient care va crea o reacție creativă semnificativă în viitor.
În ce direcție credeți că va evolua relația dintre artist și piatră în următorii ani?
Prima relație a artistului a început cu piatra. Cele mai vechi artefacte cunoscute sunt niste mărgele din os și din piatră. Așa au început lucrurile. Atât de important este pentru Homo Sapiens să facă bijuterie. Și relația noastră de acum cu bijuteria este una de o semnificație și dimensiune incredibilă.
Observația mea este că bijuteria este un imperativ, o necesitate și mai puțin un lux. Iar perspectiva nouă a bijuteriei prin pietrele șlefuite de către artiști vine să afirme o lărgire a domeniului creativ și de libertate personală în gândirea și abordarea artei.
Vedem deja – și veți vedea la Growing Gems la Romanian Jewelry Week – cât de neașteptate pot fi rezultatele pe care lumea nouă a șlefuirii pietrelor o poate aduce cu sine.
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ
NOTĂ: La ediția din 2026, Romanian Jewelry Week lansează Growing Gems, o secțiune dedicată artiștilor care transformă șlefuirea pietrelor într-o practică creativă și conceptuală în sine. Detalii pe site: https://www.romanianjewelryweek.com/
