POP-UP STORIES | ELSA SCHIAPARELLI Suprarealism și Haute Couture

Începând cu data de 28 martie 2026, V&A Museum își deschide porțile pentru prima expoziție dedicată în întregime Elsei Schiaparelli, una dintre cele mai inedite figuri din moda secolului XX. Expoziția urmărește parcursul Casei Schiaparelli din anii 1920 până în prezent, evidențiind evoluția spectaculoasă a brandului aflat astăzi sub direcția creativă a lui Daniel Roseberry.

Origini și formare intelectuală

Născută la Roma, într-o familie de aristocrați care aveau legături istorice cu familia Medici, Elsa Schiaparelli a crescut într-un mediu profund intelectual. Tatăl ei, Celestino Schiaparelli, decan al Universității din Roma și director al Bibliotecii Accademia Nazionale dei Lincei e Corsiniana, i-a influențat decisiv formarea. După ce și-a petrecut copilăria între Roma, Londra și New York, ani mai târziu, Parisul a devenit orașul care i-a definit destinul.

Suprarealismul și influența sa în modă

André Breton a publicat primul manifest suprarealist în 1924, definind curentul ca o explorare liberă a inconștientului, visului și imaginației, care respinge normele raționale și convențiile estetice tradiționale. Prin promovarea asocierilor atipice, formelor neobișnuite și libertății de exprimare, suprarealismul a încurajat creatorii să depășească standardele momentului pentru a transforma banalul în extraordinar.

Debutul în haute couture

În 1927, inspirată de viziunea creatorului francez Paul Poiret, pe care îl cunoscuse la Paris cu câțiva ani înainte, Elsa Schiaparelli, pe atunci o prezență nouă în universul haute couture, a făcut primii pași în lumea modei. Debutul său a fost marcat de lansarea unei colecții de pulovere tricotate manual, realizate prin tehnica suprarealistă trompe-l’œil. Prin integrarea fundelor și cravatelor în structura materialului, ea a creat iluzia unor elemente tridimensionale pe suprafețe bidimensionale.

Abordarea a sfidat convențiile vestimentare ale epocii și a demonstrat cum principiile suprarealismului puteau fi transpuse în modă, transformând hainele și accesoriile în spații de experiment vizual.

Ascensiunea Maison Schiaparelli

Până în 1935, buticul Maison Schiaparelli, amenajat de celebrul designer de interior Jean-Michel Frank, era situat pe Place Vendôme și funcționa sub numele „Schiap Shop”, reflectând estetica suprarealistă și spiritul creatoarei. În acea perioadă, numele Elsei Schiaparelli devenise deja sinonim cu avangarda pariziană. Prin creațiile sale, ea provoca și reinventa norme sociale și vestimentare, explorând teme precum ironia, teatralitatea și imaginarul suprarealist. Atitudinea excentrică și opoziția față de sobrietatea clasică promovată de Coco Chanel i-au adus porecla „The Anti-Coco”.

Colaborarea cu Salvador Dalí

Încă de la primele schițe, Schiaparelli a demonstrat o gândire vizuală orientată spre experiment și simbolism, refuzând tiparul eleganței tradiționale. Un capitol esențial al parcursului ei creativ este colaborarea cu Salvador Dalí. Rochia Lobster (1937), imprimată cu imaginea supradimensionată a unui homar, rochia Tears (1938), cu efecte vizuale ce simulau rupturi ale materialului, alături de celebra pălărie în formă de pantof cu toc au transpus imaginarul suprarealist în vestimentație, demonstrând că moda poate funcționa ca manifest artistic, capabil să provoace și să reconfigureze percepția privitorului.

Simbolism și colecții iconice

Creatoarea și-a afirmat identitatea culturală și prin colecții inspirate de antichitatea și patrimoniul Italiei. Temele mitologice, Metamorfozele lui Ovidiu, fluturii sau silueta extinsă la infinit a femeii moderne au devenit constante ale esteticii sale.

Colecțiile Zodiac (concepută ca un omagiu adus Palatului Versailles) și Circus (unde a introdus broderii cu cai, acrobați și elefanți) au transformat piesele vestimentare în compoziții simbolice, reafirmând caracterul narativ al modei.

Shocking Pink și identitatea brandului

În 1937, lansarea parfumului Shocking a consolidat dimensiunea provocatoare a brandului. Flaconul, inspirat de silueta actriței Mae West, a devenit la rândul său un obiect simbol. Tot atunci, Schiaparelli a consacrat nuanța Shocking Pink („I gave to pink the nerve of the red”), devenită semnătura ei vizuală și expresia feminității moderne, curajoase și independente. Culoarea, obținută prin adăugarea unei mici cantități de alb în magenta, a fost mai târziu preluată și de Charles James și Cristóbal Balenciaga.

Suprarealismul ca limbaj artistic

În imaginarul suprarealist, modelat de teoriile psihanalitice ale lui Sigmund Freud, artistul devine exploratorul propriului subconștient. Respingând logica rigidă a realității imediate, curentul propune eliberarea minții și expresiei creative prin accesarea visului și impulsului interior. Pentru Schiaparelli, hainele și obiectele de design nu sunt întotdeauna funcționale, ci simbolice.

Reprezentanții suprarealismului au cultivat imaginea creatorului ca magician, clarvăzător sau alchimist, folosindu-se de simboluri oculte (îmbinarea formelor geometrice, existența amuletelor, integrarea elementelor ezoterice, de folclor, astrologice, mitologice și din Tarot) pentru a crea un limbaj poetic care exprimă libertatea și purificarea spirituală.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Elsa Schiaparelli s-a refugiat temporar în Statele Unite, unde și-a continuat activitatea și a influențat scena americană prin colaborări cu artiști și designeri locali. După finalizarea conflictului, contextul cultural și estetic s-a schimbat profund, iar în 1947, Christian Dior a reorientat gustul publicului către o feminitate romantică și structurată prin colecția New Look.

În 1954, la doi ani după ce Elsa Schiaparelli a creat costumele purtate de Zsa Zsa Gabor în filmul Moulin Rouge, regizat de John Huston, Casa Schiaparelli s-a închis. Numele a rămas un simbol al avangardei couture, iar moștenirea creatoarei a continuat să influențeze generații de designeri care au văzut în modă un teritoriu conceptual, nu doar comercial.

Relansarea brandului

În ultima perioadă a vieții, fondatoarea s-a dedicat scrisului, publicând autobiografia Shocking Life, în care a vorbit despre copilărie, influențe artistice și anii de glorie din modă. Ea a continuat să frecventeze cercuri culturale fără a reveni activ în industrie, murind pe 13 noiembrie 1973, la Paris, la vârsta de 83 de ani.

După o îndelungată absență, Casa Schiaparelli a fost relansată în 2014, odată cu prezentarea unei noi colecții haute couture la Paris. În 2019, Daniel Roseberry a fost numit director creativ, reușind să adapteze moștenirea brandului la sensibilitățile actuale. Roseberry a înțeles că ADN-ul Schiaparelli înseamnă curaj și imaginație. Colecțiile sale au reintrodus elemente specifice creatoarei (accentele aurii, bijuteriile supradimensionate, siluetele dramatice, referințele suprarealiste) în cultura vizuală a secolului XXI, în timp ce aparițiile spectaculoase semnate de Schiaparelli, unde le putem aminti pe Cate Blanchett, Lady Gaga, Maggie Gyllenhaal, Bella Hadid sau Margot Robbie, au readus casa în centrul conversației globale.

Relevanța contemporană

Afirmația artistei suprarealiste Méret Oppenheim, potrivit căreia „moștenirea Elsei Schiaparelli rămâne o poveste nespusă, în care putem vedea o puternică personalitate și un fantastic simț al umorului”, surprinde esența brandului. Elsa Schiaparelli nu a fost doar o creatoare de modă, ci o vizionară care a transformat hainele în experimente și experiențe vizuale.

Expoziția de la V&A nu reprezintă, astfel, doar o retrospectivă, ci o reafirmare a relevanței contemporane a fondatoarei, care a înțeles și trăit moda ca pe un act de imaginație radicală. Așa cum spunea Salvador Dalí, „Suprarealismul este distructiv, dar zdrobește doar cătușele care ne limitează viziunea”.

Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORIES