Astăzi, când primăvara își face loc în lume, aleg să fiu femeie.
În fiecare mărțișor primit, văd o promisiune de renaștere a feminității, de sensibilitate autentică. Feminitatea mea a fost uneori învățată să tacă, într-o societate care ne cere să fim doar puternice, independente. Dar feminitatea mea nu s-a pierdut, ea abia așteaptă să fie redescoperită sub imaginea mea de mamă luptătoare, de femeie “de carieră”, care-și croiește drum într-o lume brutală, a bărbaților.
Aleg să fiu femeie, pentru că prin alegere îmi revendic identitatea, îmi dau voie să fiu puternică dar și vulnerabilă. Fiecare gest feminin este o sursă de echilibru: un echilibru între sensibilitate și curaj, un dans delicat între forță și blândețe. Feminitatea mea nu este doar un refugiu la care mă întorc atunci când sunt eu cu mine.
Feminitatea mea nu se definește prin fragilitatea pe care nu mi se permite să o arăt, ci prin capacitatea de a crea, de a simți, de a iubi zi de zi. Femeia din mine nu este doar o etichetă, ci o revoluție tăcută, un act de curaj în fiecare zi care are nevoie, în continuare, de bărbat într-un dans al respectului, în care, împreună, ne redefinim puterea.
Aleg să fiu femeie. Pentru că în această alegere se află toată libertatea mea.
—
Aleg să ofer mărțișoare tuturor femeilor din viața mea în semn de apreciere, ca simbol al frumuseții, al protecției și al respectului pe care li-l arăt. Cu fiecare mărțișor oferit, declar o reafirmare a feminității, o amintire că, în esență, fiecare femeie puternică nu imi slăbește mie identitatea bărbătească, ci mă pune, tăcut, în centrul universului ei. Iar bărbatul din mine devine parte din dansul acestui echilibru numit… iubire.
