ART EXPO | Marie Antoinette, un mit atemporal explorat de V&A Londra
Luna aceasta, Muzeul Victoria & Albert (V&A) din Londra își deschide porțile pentru o expoziție grandioasă dedicată unei figuri istorice la fel de controversată pe cât este de fascinantă: Marie Antoinette. Intitulată Marie Antoinette Style, expoziția promite o incursiune în viața şi estetica celebrei regine a Franței, o femeie al cărei nume a devenit sinonim cu excesul, dar și cu o sensibilitate artistică de neegalat.
Dincolo de artefactele istorice și de rochiile somptuoase, expoziția ridică o întrebarea: de ce, la peste două secole de la moartea ei, Marie Antoinette rămâne o prezență atât de puternică în imaginația noastră colectivă? Răspunsul se ascunde în modul în care istoria ei a fost reinterpretată constant, transformând-o dintr-o regină detestată într-o muză atemporală a modei, artei și culturii Pop.
În continuare, vă invit să explorăm această metamorfoză, o analiză a modului în care o figură tragică a devenit un simbol al unui stil care continuă să ne fascineze.
Născută pe 2 noiembrie 1755, la Viena, sub numele de Maria Antonia Josepha Johanna, ea a fost fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei și a împăratului Francisc I. În 1770, la doar 14 ani, a fost trimisă în Franța pentru a se căsători cu Delfinul, viitorul Ludovic al XVI-lea, o uniune politică menită să asigure pacea dintre marile puteri europene. Ajunsă la Versailles, o curte regală renumită pentru eticheta rigidă și intrigi constante, tânăra arhiducesă s-a simțit rapid izolată. Era considerată o străină, o reprezentantă a dinastiei Habsburgilor, care fusese mult timp rivala Bourbonilor.
În încercarea de a-și găsi un loc într-un mediu ostil, Marie Antoinette a dezvoltat o pasiune pentru artă și modă, devenind rapid o figură influentă.
A susținut artiști, muzicieni și designeri, printre care se numără și portretista Élisabeth Vigée Le Brun, a cărei operă a ajutat la crearea imaginii sale publice. Această libertate de exprimare a contrastat puternic cu protocoalele curții și a stârnit invidia aristocrației. Într-o perioadă în care criza economică afecta Franța, extravaganța reginei a fost percepută ca o insultă la adresa poporului.
Opulența rochiilor sale, accesoriile sale extravagante, precum și refugiul său la Petit Trianon, un domeniu privat din grădinile Versailles-ului, au fost folosite de către propaganda vremii pentru a o demoniza.
Mitul că ar fi spus „Să mănânce cozonac!” (Qu’ils mangent de la brioche) atunci când a aflat că oamenii nu au pâine, deși complet fals și atribuit altor figuri istorice, a devenit expresia supremă a percepției publice despre nepăsarea ei. Marie Antoinette a devenit ținta a mii de pamflete și satire, care o acuzau de frivolitate, imoralitate și de o influență nefastă asupra soțului ei.
Odată cu izbucnirea Revoluției Franceze în 1789, soarta ei a fost pecetluită. A fost executată la 16 octombrie 1793, la vârsta de 37 de ani, dar moartea ei nu a pus capăt poveștii, ci a transformat-o într-un mit.
După execuție, figura Mariei Antoinette a rămas o sursă de fascinație, dar abia în secolul al XIX-lea, odată cu ascensiunea curentului romantic, imaginea ei a început să se schimbe.
Scriitorii și artiștii romantici, atrași de figura tragică a femeii care s-a confruntat cu un destin crud, au început să o portretizeze ca pe o victimă inocentă a istoriei. S-a pus accent pe suferința ei din postura de mamă, pe demnitatea sa în fața morții și pe curajul cu care a înfruntat acuzațiile false.
Biografiile din acea perioadă au încercat să o reabiliteze, conturând imaginea unei femei maltratate de soartă și de opinia publică, dar fidelă datoriilor sale.
În secolul XX, cinematografia a avut un rol crucial în resuscitarea mitului. Filmul Marie Antoinette din 1938, cu Norma Shearer în rolul principal, a prezentat-o ca pe o regină nobilă și demnă.
Cu toate acestea, viziunea care a marcat definitiv percepția modernă a venit abia în 2006, odată cu filmul omonim regizat de Sofia Coppola. Pelicula a spart toate convențiile, transformând-o pe regină într-o adolescentă rock-and-roll, o adevărată it-girl a secolului al XVIII-lea. Coloana sonoră cu trupe precum The Cure, New Order și Siouxsie and the Banshees, alături de costumele pastelate și de pantofii Manolo Blahnik, a creat o punte neașteptată între rococo și cultura pop.
Filmul Sofiei Coppola a transformat-o pe Marie Antoinette dintr-un personaj istoric rigid într-un simbol al rebeliunii și al luptei pentru identitate, o figură cu care publicul tânăr a putut să se identifice.
Această abordare a influențat masiv moda, fotografia editorială și videoclipurile muzicale, lansând un val de „antoinettism” care a inundat cultura vizuală a anilor 2010.
Influența reginei în fashion a început chiar din timpul vieții sale. Într-o epocă dominată de corsete rigide și crinoline, ea a introdus coafurile extravagante și a promovat rochii din materiale mai lejere.
Faimoasa chemise à la reine, rochia simplă din muselină albă, a devenit un simbol al modei relaxate, o precursoare a stilurilor minimaliste care aveau să apară mai târziu.
Astăzi, designerii revin obsesiv la acest curent. Case de modă precum Dior, sub bagheta lui John Galliano, au transformat podiumurile în Versailles-uri moderne, cu rochii-crinoline, corsete și broderii somptuoase.
Vivienne Westwood, cunoscută pentru estetica sa punk și rebelă, a reinterpretat hainele reginei cu un aer nonconformist, demonstrând că Marie Antoinette poate fi, în același timp, un simbol al aristocrației și al contra-culturii. Moschino a folosit imaginea reginei pentru a crea colecții ironice și pline de culoare, în timp ce Chanel a integrat referințe discrete la estetica rococo în colecțiile sale clasice.
În muzică, Marie Antoinette este o figură omniprezentă în zona glam și electro.
Madonna a pozat ca ea în turneul Re-Invention din 2004, iar Lady Gaga și Lana Del Rey i-au evocat silueta și decadenta în numeroase apariții și videoclipuri.
De la referințele subtile la opulența de la Versailles, până la videoclipuri inspirate de portretele lui Vigée Le Brun, regina continuă să-și facă simțită prezența, devenind o metaforă pentru bogăție, putere și, mai ales, pentru modul în care feminitatea poate fi o formă de rezistență.
Expoziția de la V&A este, așadar, o ocazie unică de a explora această moștenire complexă.
Curatorii și-au propus să demonteze miturile și să o prezinte pe Marie Antoinette nu doar ca pe o fată frivolă, ci ca pe o femeie inteligentă și influentă în moda, arta și societatea timpului său.
Printre exponate se numără piese rare și de o valoare inestimabilă, venite direct de la Versailles, inclusiv mobilier din Petit Trianon, obiecte decorative și portrete autentice realizate de Vigée Le Brun.
Vizitatorii vor putea admira rochii brodate, accesorii delicate, bijuterii private și chiar o recreare a parfumului preferat al reginei, pentru o experiență multisenzorială.
Punctul de interes al expoziției este legătura directă cu prezentul.
Vizitatorii vor vedea costumele premiate ale Milenei Canonero și pantofii creați de Manolo Blahnik pentru filmul lui Sofia Coppola, expuse alături de creații haute couture inspirate de Marie Antoinette semnate de marile case de modă.
Se creează astfel un dialog fascinant între arta secolului XVIII și estetica contemporană, demonstrând cum ficțiunea și realitatea se întrepătrund pentru a construi un mit.
De ce continuă Marie Antoinette să ne fascineze?
Poate pentru că este o proiecție perfectă: victimă și vinovată, frivolă și profundă, rebelă și conformistă.
Pentru oricine este pasionat de estetică, cinema, modă și arhetipuri feminine, expoziția devine un pretext ideal pentru o explorare culturală amplă. Nu este vorba doar despre rochii și mobilier: este vorba despre cum construim eroine, cum le consumăm și cum le reinterpretăm.
Iar Marie Antoinette continuă, se pare, să fie regina unei povești care nu se mai termină.
Text de DELIA MITRACHE | ART-EXPO
