Simina Pop, în vârstă de 41 de ani, este tatuator din Cluj-Napoca, un domeniu în care activează încă din 2014, când a început ca ucenică într-unul dintre saloanele de tatuaje din oraș. De atunci, tatuajul a devenit principala sa ocupație, construindu-și experiența și parcursul profesional în jurul acestei forme de expresie artistică.
Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?
Să fiu artist tatuator nu a fost ceva planificat, dar, uitându-mă în urmă, cred că a fost inevitabil să se întâmple, pentru că nu îmi pot închipui să am altă meserie. Din gimnaziu am fost la arte plastice, am terminat liceul de arte din Cluj în 2004 și facultatea de arte din Cluj în 2008. Din 2010 până în 2013 am lucrat ca ilustrator la o firmă de jocuri online pentru copii, iar după aceea am continuat să fac asta ca freelancer pentru clienți străini, lucrând de acasă.
În facultate mă uitam la emisiunile cu tatuaje LA Ink și Miami Ink, fiind fascinată că se pot face desene permanente pe oameni, mai ales că în facultate am experimentat cu tot felul de tehnici pe diferite suporturi (gravuri și desene pe metal, linoleum, piatră, lemn). Dar în perioada respectivă nici nu știam că există saloane de tatuat în Cluj.
În perioada de freelancing, sora partenerului meu de viață a ajuns să lucreze ca shop manager la un salon de tatuaje, unul dintre cele 4 saloane din Cluj care existau la vremea respectivă. Având mult timp liber în prima parte a zilei, până primeam briefurile pentru proiectele de ilustrație pentru jocuri (aveam mai mulți clienți americani), mergeam des pe la ea la lucru și căscam gura, fascinată de cei care tatuau acolo.
Am început să am o curiozitate avidă despre ce înseamnă să tatuezi și să pun întrebări de fiecare dată când mergeam pe acolo. Într-o zi, partenerul meu m-a întrebat dacă nu mi-ar plăcea să învăț să fac asta și nu mi-a mai ieșit din cap. Am avut norocul ca cei de acolo să se mute într-un spațiu mai mare și mi-am luat inima în dinți să îi întreb dacă mă primesc ucenică, altfel nu ar fi fost loc de mine în salonul lor micuț. Așa a început tot.
Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică? Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist?
La 30 de ani am decis să schimb cariera, iar în ucenicia mea de 2 ani am învățat să tatuez, the old school way. Timp de 2 ani a trebuit să învăț să creez compoziții care să fie transpuse pe piele, să învăț ce înseamnă să lucrezi pe o suprafață mobilă și vie, cum tatuajele cresc și se transformă odată cu trecerea timpului, să stăpânesc unelte noi, să învăț tehnici noi și să înțeleg că niciun tip de piele nu seamănă cu altul. Tot ce am învățat în școală și facultate nu prea mi-a fost de folos.
După ce am tatuat pe zeci de bucăți de piele sintetică (pe vremea aia erau din plastic, acum sunt din silicon și e mai ușor de lucrat pe ele pentru că imită mai bine textura pielii), banane, portocale sau pomello și am pus prima dată acul pe piele de om (adică pe mine), am fost șocată! Când am tatuat prima dată pe piele vie, nu semăna cu nimic din ce am făcut până atunci și mult timp nu am reușit să controlez procesul.
A fost frustrant să văd că nu reușeam să fac pe piele ce vizualizam în capul meu, în timp ce pe hârtie puteam să fac orice. La nivel teoretic știam ce am de făcut, dar practic mâinile parcă nu erau în stare să facă ce trebuie.
Personal, mi-a fost greu tare. Cred că și din cauza vârstei, conștientă fiind că ce fac rămâne pe oameni pe viață. Când ești tânăr nu te gândești prea mult la consecințe și cred că, dacă începeam de pe la 18-20 de ani, ar fi fost mai ușor. Pentru mine a fost un blocaj psihologic care m-a ținut în loc, dar, după 2 ani de încercări, tentative eșuate, îndoieli și extrem de multă muncă, am făcut primul tatuaj care a ieșit perfect din punct de vedere tehnic.
Nu o să-l uit niciodată! A fost o mandala din linii și dotwork, între omoplați, pe o studentă franceză. În timp ce lucram, am ales să mă bucur de proces, să mă gândesc că desenez, nu că tatuez, și să nu mă mai stresez de rezultatul final. Practic, am intrat în lumea mea, my happy place, și când am terminat cu mandala, liniile erau drepte, tatuajul sharp și curat și de atunci încolo am mers doar în sus.
Nu am doar un stil în care lucrez, pentru că mi-a plăcut de la început să fac diferite stiluri de tatuaje și să experimentez, să combin două sau mai multe stiluri în aceeași lucrare. Dar pot să spun că pe partea de watercolor am fost bună de la început (și din cauză că încă din școală am avut un simț dezvoltat pentru culoare). În cei 12 ani de când sunt tatuator, am ajuns să fiu cunoscută și căutată pentru tatuajele în stil watercolor, mai ales tatuajele florale colorate. Lucrez și tatuaje tradiționale, neotradiționale, grafice, sketchy black and gray, abstracte și combinații între stilurile menționate.
Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?
Un tatuaj reușit, pentru mine, pornește în primul rând de la un model bun și frumos, care pune în valoare forma corpului pe care e făcut și crește odată cu cel care îl poartă. Un model reușit este jumătate dintr-un tatuaj bun, cealaltă jumătate fiind felul în care e executat tehnic. Este o legătură strânsă între cele 2 aspecte ce face ca un tatuaj să fie bun și frumos. Degeaba e corect din punct de vedere tehnic dacă modelul și compoziția nu sunt de calitate și degeaba este bună compoziția și modelul dacă execuția este slabă.
Pentru mine e important și ca clientul să aibă o experiență plăcută, în care să se simtă ascultat, să se simtă în siguranță în salonul meu în timpul procesului de tatuat și să rămână cu un tatuaj pe care, când îl vede, să își amintească cu drag de experiența pe care a avut-o. La fel de important e ca clienții mei să știe că sunt disponibilă la orice întrebări ar avea în procesul de tatuat și de aftercare și insist să mă întrebe pe mine, nu să caute răspunsuri pe internet sau să ceară părerile cunoștințelor.
E un proces colaborativ între tatuator și client și din cauza că „arta” nu ne aparține în totalitate, pentru că e purtată de client pe viață. Ca tatuatori, e important să avem răbdarea necesară să găsim un echilibru între așteptările clientului și realitatea a ceea ce se poate face ca tatuajul să arate bine de-a lungul anilor.
Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?
Personal, prefer să fac modelul împreună cu clientul în ziua programării pentru tatuaj sau să facem o ședință de design înainte de cea pentru tatuaj. În felul ăsta, clientul participă activ la procesul de creație al modelului și stabilim împreună toate detaliile viitorului tatuaj. Dacă cineva nu are o idee clară despre ce vrea sau imagini de inspirație, discutăm pe ideea pe care o are și trecem prin mai multe variante de stil și de compoziție până simte că am făcut ceva ce i-ar plăcea să poarte o viață întreagă.
Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?
De-a lungul anilor am rezonat cu mulți din clienții mei, fie ca oameni care au trecut prin anumite experiențe, fie prin faptul că au fost extrem de deschiși la propunerile mele și au avut încredere să mă lase să fac ce mi-ar plăcea. Nu aș vrea să descriu situații anume pentru că respect dreptul la intimitate al fiecărui client care mi s-a destăinuit și, în procesul de tatuat, se creează o legătură personală și intimă, de încredere, pe care nu vreau să o trădez.
Pot să spun că sunt oameni pe care nu îi voi uita datorită poveștilor personale pe care mi le-au spus. Și cu siguranță nu uit niciun tatuaj pe care l-am făcut până acum, întotdeauna îmi recunosc lucrările „în libertate”, pe afară.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
În general, cover-up-urile și repararea tatuajelor vechi sau prost executate, care nu au fost făcute de mine, ridică cele mai mari provocări și sunt cele mai dificile. Atât din punct de vedere tehnic, cât și ca proces în sine. E nevoie să reglez așteptările clienților legat de ce își doresc și ce se poate face real cu un tatuaj vechi.
De exemplu, dacă vor să transforme un tatuaj vechi și negru în ceva nou și colorat, dar nu prea mare, e dificil de cele mai multe ori să îi fac să înțeleagă și să accepte că noul tatuaj trebuie să fie considerabil mai mare ca cel vechi și culorile vor fi mai închise, ca să putem acoperi tatuajul vechi cu ceva care să arate bine în timp. Asta duce la un proces în care clientul se poate simți dezamăgit că ce își închipuie nu e neapărat posibil și trebuie să fie deschis la ce se poate face, și să adaptăm ideea lui în așa fel încât să fie un rezultat bun.
Alte proiecte dificile pot fi lucrările mari, un spate întreg, un leg sleeve. Dar asta doar pentru că e greu să pun șablonul singură și trebuie pus din bucăți care nu se potrivesc tot timpul din prima. Dacă aș avea un set de mâini extra, ar merge mai ușor.
Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?
După 12 ani de tatuat, iubesc fiecare parte a procesului la fel de mult ca la început. Ador să fac modelul pornind doar de la niște cuvinte sau să creez ceva personal pornind de la o imagine luată de client de pe Pinterest, ador să îl tatuez pe piele și mă bucur enorm când primesc poze cu tatuajele vindecate sau când mă întâlnesc întâmplător cu câte un client vechi și văd că a avut grijă de tatuajul lui și arată aproape ca în ziua în care a fost făcut.
Un alt lucru care mă bucură de fiecare dată când lucrez cu cineva, fie că e un client nou, fie că e o persoană care a mai fost pe la mine, e deschiderea pe care o au să adăugăm sau să schimbăm lucruri din mers, în timp ce tatuez. Dar de fiecare dată le spun înainte să schimb ceva și o fac doar dacă sunt de acord. Și cel mai mult mă bucură când aud cuvintele: „Wow, arată mai frumos decât îmi închipuiam, îl ador!”.
De asta nu o să mă satur niciodată și îmi crește inima de bucurie de fiecare dată. Și sunt mereu recunoscătoare pentru încrederea pe care clienții și-o pun în mine cu ceva atât de personal și de permanent cum e povestea pe care o poartă pe piele.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?
În primul rând, și cel mai important, e să facă research temeinic înainte să aleagă să se tatueze. Să caute bine persoana potrivită pentru ce își doresc și să nu facă rabat la calitate versus preț. Să aleagă să se tatueze la cineva cu experiență, care lucrează într-un salon, într-un mediu curat și controlat. Când vine vorba de ace în piele, fie că e tatuaj, piercing sau proceduri cosmetice, e extrem de important să alegem un mediu profesional, curat și safe, iar persoana care face procedura să aibă experiență.
Dacă aleg să se tatueze la un începător, i-aș sfătui să meargă la cineva care își face ucenicia într-un salon, supravegheat de colegi cu experiență, nu la cineva care exersează acasă după ce s-a uitat la câteva clipuri pe YouTube. Să fie deschiși la sugestiile tatuatorului care țin de model, mărime și amplasament și să urmeze procesul de aftercare cum li se explică. Să nu le fie frică să pună întrebări tatuatorului și să nu le fie frică să zică că nu e tocmai ce își doresc sau că nu sunt mulțumiți de model când văd șablonul pe ei, înainte să înceapă procesul de tatuat.
Să înțeleagă că un tatuaj e o formă de commitment pe viață (chiar și dacă înlocuiești o greșeală a tinereții cu un cover-up sau decizi să îl scoți cu laser, parte din tatuajul respectiv rămâne cu tine, e acolo, chiar dacă nu se mai vede, pentru că experiențele negative rămân în amintire). E important să mergi la cineva care își respectă munca, asta garantează că vei avea un tatuaj de care vei fi mulțumit toată viața.
Nu alege să faci ceva ieftin și repede, doar să fie făcut. În timp vei regreta și vei ajunge să plătești mai mult, atât din punct de vedere financiar, cât și ca timp investit, și ca durere și disconfort. Costă să repari alegerile greșite pe care le iei impulsiv. Nu e o posibilitate, e o certitudine. O spun din experiență personală și profesională.
Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?
Pe vremea când am început să tatuez, lucrurile erau foarte diferite față de cum sunt acum, în viață în general, în societate și în industrie. A fost o lume dominată de bărbați, în care pentru o femeie era greu să se adapteze, să fie luată în serios sau încurajată în vreun fel. De respect nici nu mai zic!.. Într-un salon cu 10 tatuatori, am ajuns la un moment dat să fim 3 femei. Am lucrat și am trăit printre glume misogine zi de zi, tensiune psihică, presiune, aluzii sexuale, abuzuri verbale, șicanări și descurajări. Și, pe lângă treaba de tatuator, am fost nevoite să ne ocupăm și de partea „domestică” a salonului, organizare, curățenie etc.
Ca femeie, a trebuit să lucrăm de n ori mai mult decât un bărbat ca să fim luate în serios și respectate. Pe lângă asta, am avut parte și de o ucenicie old school, în care mare parte din timp făceam servicii personale pentru colegii noștri tatuatori, iar atitudinea față de noi, ucenicele, era ca a unor instructori în armată, pe principiul „break them down to build them up”. Dar nu regret nimic, toate astea m-au întărit și m-au format ca om și ca tatuator, și tot ce mi-am dorit a fost ca eu să ofer o atmosferă și o experiență cât mai bună și mai plăcută clienților mei.
Când mi-am deschis salonul meu, a fost important pentru mine să nu arate a salon de tatuaje (cu culori închise, cranii și cruci expuse pe pereți, atmosferă apăsătoare). Am vrut să am un spațiu primitor și luminos, care să inspire confort și voie bună din momentul în care intri pe ușă, unde clienții și mai ales femeile să se simtă în siguranță, relaxați și ascultați.
Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?
Ăsta e un subiect sensibil pentru mine și probabil pentru mulți colegi de breaslă cu vechime în domeniu. Sunt 2-3 schimbări majore față de acum 12 ani, când mi-am început drumul ca tatuator.
Prima e că pe atunci erau vreo 4 saloane în Cluj-Napoca, acum probabil că sunt în jur de 20? Și tot mai apar. Plus cei care tatuează pe acasă. Majoritatea celor care au început să tatueze în ultimii ani au impresia că a fi tatuator înseamnă să faci bani mulți și ușor, fără să muncești. O atitudine foarte greșită, având în vedere că e o meserie frumoasă și grea, care are responsabilitate mare față de clienți și care ar trebui să presupună multă răbdare, muncă, grijă, comunicare și respect.
În ultimii ani au apărut în România „școli de tatuat” acreditate de Ministerul Educației, care sunt înființate nu doar de tatuatori cu experiență validă și credibilă. Costă mult, te duci de câteva ori pe săptămână, iar după o lună, două, ieși de acolo „tatuator” și ajungi în viața reală, unde tatuezi oameni fără să știi cu adevărat ce faci. Dacă nu ești ceva geniu cu înclinații extraordinare spre creație și artă, nu ai ce să înveți într-un timp așa scurt. Majoritatea celor care participă nici nu au cunoștințe de bază de desen sau compoziție.
Timpul de training e scurt și cu siguranță nu acoperă multitudinea de situații reale de care te lovești făcându-ți ucenicia într-un salon. Asta doar din punct de vedere tehnic, ca să nu mai zic de ce presupune ca măsuri de igienă și aftercare, atenția și răbdarea pe care trebuie să o ai când lucrezi cu oameni. Asta a dus la o „infuzie” de oameni care tatuează (fără a fi cu adevărat tatuatori) și care strică piața cu prețuri mici și lucrări proaste. E trist și din cauza că majoritatea oamenilor nu fac diferența între un tatuaj bun și un tatuaj.
Vor repede și ieftin. De prea multe ori am auzit: „Eh, costă prea mult, știu eu pe cineva care face un sleeve ieftin în câteva ore”. Un sleeve înseamnă un braț întreg, de sus până jos, de jur împrejur. În câteva ore!.. Ăsta e un proiect care poate dura luni de zile să fie făcut corect și frumos. Din cauza asta a scăzut mult calitatea serviciilor, pentru că prea mulți preferă ieftin și repede și nu sunt dispuși să plătească un preț corect și să investească timpul necesar să își facă tatuaje cu adevărat bune la saloane sau la tatuatori buni, cu experiență reală.
A doua schimbare este pe partea de social media. Acum nu mai contează cine ești și ce faci, contează cum te prezinți pe Instagram, TikTok, Facebook. Nu mai este suficient să pui poze cu tatuajele tale, pentru că nu mai există reach organic. Trebuie să faci tot felul de videouri în care să faci orice pentru a atrage atenția, să planifici, să cercetezi trendurile, să vorbești mai mult despre tine într-un mod cât mai „original” sau „trending” (ce paradox!), să te ambalezi și să te prezinți cât mai strident.
Nu mai contează dacă tatuajele sunt bune. Nu mai contează dacă nu sunt bune. Cum te prezinți pe social media e totul. De aici îți vin sau nu clienții, dacă materialele tale ajung la oameni. Și, bineînțeles, trebuie să investești și bani pe social media, altfel nu e reach. Dar, cu cât investești mai mult în postări, cu atât scade mai mult reach-ul organic și nu mai merge natural fără. E un catch-22, un cerc vicios.
A treia schimbare ține de decizia Uniunii Europene din 2022 de a scoate anumite ingrediente din cerneala de tatuat, pe motivul de a le face mai safe și mai puțin nocive. Nu știu dacă sunt mai safe sau nu (am pe mine tatuaje vechi de câte 15 ani, fără a avea metale grele în compoziția cernelurilor, și încă arată bine, culorile sunt vii, făcute cu cerneală produsă în SUA, de producători cu tradiție încă din anii ’80).
Ce știu și ce am observat este că cerneala color care se vinde în Europa nu mai e la fel de calitativă, intră mai greu în piele și își schimbă mult mai repede nuanța după vindecare, mai ales din cauza expunerii la soare, și nu se păstrează la fel de bine în timp.
Sunt și schimbări pozitive, bineînțeles. Tatuajele nu mai sunt considerate tabu, au devenit ceva normal, oamenii sunt mai deschiși față de ele și față de cei care le poartă. Iar pe partea de echipamente și aparate de tatuat, lucrurile au evoluat mult, acum fiind mult mai ușor de folosit și manevrat și mai blânde ca vibrații și greutate pentru degete și încheietură. Totul este de unică folosință, nu se mai folosesc lucruri care trebuie sterilizate. În afară de aparatul de tatuat și de sursa wireless care îl alimentează cu curent, totul este de unică folosință.
Și crearea modelului și a șablonului este mai eficientă și mai rapidă în ultima vreme. Există programe pentru tabletă în care poți desena ca pe hârtie și imprimante termice care scot șabloanele pe hârtie subțire și ușor de aplicat pe piele. Există creme anestezice care pot fi folosite de cei cărora le e teamă de durere, soluții care calmează pielea în timpul tatuajului și multe opțiuni de aftercare. Lucruri care acum 12 ani ar fi părut un vis, ca dintr-un film SF.
» Interviu de GRUIA DRAGOMIR
