Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 05/08/2025
Film / Videodome

VIDEODOME | “SEMI-PRO” (2008, r: Kent Alterman)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “SEMI-PRO” (2008, r: Kent Alterman) Share VIDEODOME | “SEMI-PRO” (2008, r: Kent Alterman)


“SEMI-PRO” (2008, r: Kent Alterman)

Recunosc faptul că Will Ferrell, în ciuda stagiului îndelungat în popularul show TV “Saturday Night Live”, nu se numără printre actorii mei comici favoriţi, deşi m-a impresionat în mod plăcut în “Anchorman”, “Step Brothers” şi “Zoolander”.

În opinia mea, omul are o problemă, nefiind decât rareori capabil să iasă din două tipuri de roluri stereotipice (adult cu minte de copil sau adult naiv încătuşat voluntar de prejudecăţile sociale, având la bază o educaţie rudimentară) şi nu poate fi amuzant fără a avea sparring-partners antagonici, colegi de tandem în Buddy-Movies (ex. cu John C. Reilly în “Step Brothers” sau “Talladega Nights”), de echipă (“The Other Guys”, “Blades of Glory”) sau… inamici (“The Campaign”, “Casa de mi padre”). Când este lăsat de unul singur, rareori e capabil să o scoată la capăt (vezi cazurile “Land of the Lost” din 2009 sau “Everything Must Go” din 2010). 

semi-pro videodome

De aceeaşi părere au fost, cred eu, atât scenaristul, cât şi regizorul comediei “Semi-Pro”, ambii nişte no-names în Hollywood, din moment ce au conceput povestea ca pe cea al unui trio cu aspiraţii, vise şi obiective individuale diferite, lui Ferrell adăugându-se doi… vegani (în viaţa reală), Woody Harrelson (“Natural Born Killers”, “The People vs. Larry Flynt”) şi muzicianul André Benjamin (interpretul lui Jimi Hendrix în Biopicul “Jimi: All Is by My Side”, al lui John Ridley, din 2013).

Mai ales că autorii au avut un curaj ce frizează inconştienţa, cel de a propune publicului din secolul 21 o comedioară care se constituie într-un tribut adus anilor ’70 (muzica este un mix Soul-Funk-Disco, iar pastişa “Love Me Sexy” se dobedeşte a fi ucigătoare pentru spectatori). 

semi-pro videodome

Plecând de la această realitate, filmul are însă destule motive să se constituie într-un divertisment agreabil. Jackie Moon (Ferrell) este un… moştenitor (nu foarte avut), ce vrea să ducă – în calitate de patron al echipei de baschet din Flint, Michigan – tradiţia mai departe, şi, eventual, să o împingă până în NBA (“In the anals of history people are going to be talking about three things: the discovery of fire, invention of the submarine, and the Flint, Michigan Mega Bowl.”), cu toate calităţile sale personale colaterale, de măscărici, promoter, entertainer, vorbitor motivaţional… doar că pentru asta îi trebuie ceva mai mult decât nişte jucători care servesc ziua la fast-food, spală maşini sau se furişează pe neve’ din casa părintească ca să ajungă la meci. 

semi-pro videodome

Jackie are însă o problemă mult mai mare: cu toate că îşi închipuie că ştie, habar nu are cum să antreneze o echipă de baschet, iar asta îl frustrează la culme pe Clarence ‘Coffee’ Brown (Benjamin), starul echipei ce aspiră la o carieră de profesionist şi se lasă mai greu aburit de mişmaşurile de marketing pe care le încearcă şeful-antrenor-jucător (“Who the fuck is Bambi?”).

Reîntoarcerea lui Monix (Harrelson), fost jucător de perspectivă dar cu o viaţă ratată atât profesional (accidentarea la genunchi), cât şi sentimental (fosta lui iubită, Maura Tierney – “Liar Liar”, s-a cuplat cu un fan de-al său… la propriu) se constituie într-o infuzie de capital motivaţional la nivelul întregii echipe de amatori care le reconstituie progresiv fanbase-ul local.

Distribuţia conţine suficiente nume – majoritatea din gaşca de amici ai lui Ferrell – capabile de a aduce zâmbetul pe buze: Will Arnett (serialul “30 Rock”), David Koechner (“Get Smart”, serialul “American Dad!”), Rob Corddry (“Hot Tub Time Mchine”, serialul pentru care a fost premiat de patru ori cu Primetime Emmy “Childrens Hospital”), Jackie Earle Haley (“Watchmen”, nominalizat la Oscar în 2006 pentru “Little Children”) sau Ed Helms (“The Hangover”).

Per ansamblu, “Semi-Pro” este o comedie digerabilă, cu toate ingredientele sale mai mult sau mai puţin (in)digeste însă în niciun caz nu poate aspira la statutul de film-cult sau de comedie antologică.

Scena memorabilă: wrestling-ul cu ursul (“Everybody panic! It’s just like the Titanic but it’s full of bears!”), a doua oară când Ferrell trebuie să înfrunte o asemenea fiară, după cea din “Anchorman”, când Ron Burgundy vrea să o salveze pe Veronica. 

Text de IOAN BIG | VIDEODOME

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Caută