Povești purtabile despre curaj: VINH LÊ, un bijutier între lumi
Bijuteriile lui Vinh Lê sunt fragmente de poveste, puncte de întâlnire între culturi, spații și emoții.
Crescut într-o familie vietnameză, înconjurat de natură și de spiritul ludic al copilăriei, apoi forțat să se adapteze unei Americi fragmentate, Vinh își poartă experiențele și revelațiile cu o sinceritate rară. Arta lui vine din memorie și din lucrurile mici – o nucă găsită în grădina bunicilor, o piesă de Monopoly rătăcită pe o stradă din New York, o textură de scoarță atinsă într-o plimbare tăcută.
Bijuteriile lui spun discret, dar ferm: curajul are multe forme – iar una dintre ele poate fi purtată.
foto © The Young Nomads
Povestește-ne puțin despre copilăria ta și cum ai intrat în contact cu lumea artei. A existat un moment sau o lucrare anume care ți-a confirmat că designul de bijuterii este calea ta?
De când mă știu am creat lumi în care mi-am explorat imaginația. Când eram mic colecționam niște dinozauri în miniatură și descopeream lumi în jurul meu prin care să-i plimb: în ghivecele de bonsai ale bunicii, în lanurile de orez în care am copilărit în Vietnam, pe șantierele de construcții care au devenit azi cartierele orașului Saigon.
Mi-am petrecut primii ani liber și curios în natură, un spațiu sigur în care mi-am hrănit imaginația. Și cred că joaca a fost primul meu act artistic. După care a fost desenul, desenam încontinuu la școală, acasă, peste tot. Primele mele desene au fost tot cu dinozauri. Am știut dintotdeauna că voi fi artist, chiar unul bun. Asta nu s-a schimbat niciodată.
Nu cred că să fac bijuterii e chemarea mea pură, cred că în prezent asta e cea mai potrivită formă prin care pot să mă exprim autentic. Și cred că asta e chemarea mea – expresia de sine prin artă. Formele prin care o fac cresc, se transformă odată cu mine. Până recent a fost ceramica.
Îmi place să cred că după niște ani de căutat prin lut, am găsit metalele prețioase – la propriu și la figurat.
Cum ai ajuns de la New York în România și cum a intrat bijuteria în viața ta?
Relația mea cu America e una foarte complicată. După copilăria și adolescența petrecute în Vietnam, am devenit imigrant ilegal în America, fără voia mea. Mi-am petrecut jumătate din viață într-o comunitate mică din Midwest (Vestul Mijlociu) unde toată minoritatea vietnameză exista în jurul saloanelor de unghii.
Așa mi-am început și eu experiența în America și a fost o cale lungă să ajung înapoi la mine. Pe la 25 de ani mi-am dat seama – sau mi-am amintit – că arta e singura cale și m-am înscris la un program de licență în sculptură la Western Michigan University.
Acolo am urmat timp de un an un curs de bijuterie, în paralel cu ceramică, sculptură, performance. Am început să lucrez bijuterii doar câțiva ani mai târziu, când dragostea m-a purtat la New York. În New York am învățat multe despre curaj și despre a-mi asuma cine sunt, dar deja în anul 2024 situația politică din America a creat un climat în care nu mă mai simțeam în siguranță nici acolo.
Împreună cu partenera mea – care devenise între timp soția mea, și care locuia în România – am decis să ne încheiem relația la distanță și, pentru mine, să încep un alt capitol după experiența din America. M-am mutat în România chiar în ziua de Crăciun, cu câteva săptămâni înainte ca Trump să devină președinte, s-au aliniat toate planetele.
În România am crezut că voi face ceramică, dar s-a întâmplat să găsesc mai repede un banc de lucru pentru bijuterii decât un studio de ceramică. Și acum pot doar să mă bucur că s-a întâmplat așa.
foto © Ivona Dorohoianu
Cum ți-ai descrie stilul și filosofia estetică?
Încă îmi descopăr propriul stil. Un element important e joaca – nu ca o lipsă de seriozitate, dar cu spontaneitate și prezență. Cred că datorită istoriei mele personale, și pentru că mi-am dorit întotdeauna să-mi păstrez vie identitatea vietnameză, îmbin natural stilul estic cu cel vestic.
Mă interesează activ simbolistica bijuteriilor antice asiatice – multe dintre ele ajunse astăzi în colecțiile marilor muzee din capitalele vestice. Ce ar însemna recuperarea lor fizică și spirituală?
De unde îți iei inspirația?
Viața mă inspiră încontinuu. O nucă pe care am găsit-o în grădina bunicilor prietenei mele a răspuns cumva dorului de casă pe care-l simțeam în acel moment. Înainte de asta, a fost o căsuță de Monopoly pe care am găsit-o pe străzile din New York.
Dintr-o dată, le-am văzut împreună într-un obiect. Nu ca un răspuns pentru ce simțeam, mai degrabă ca o întrebare despre ce înseamnă acasă. La mine inspirația chiar apare de peste tot, de multe ori mă surprinde.
foto © Adi Bulboacă
Cum arată procesul tău creativ, de la idee până la obiectul final?
Uneori procesul meu creativ începe cu o idee, pe care o aștept să se materializeze. O ajut cu plimbări, cu citit, cu oameni. Alte dăți, încep cu obiectul, care iese din mine înainte să am vreo idee despre ce e.
E un dans între idee și materialitate și încerc să păstrez flexibilitatea între cele două prin corp. Îmi văd corpul ca pe un caiet de schițe. Sunt atent la ce îmi observă ochii, către ce îmi trag mâinile.
Cum te-a influențat comunitatea Assamblage?
Îmi place să glumesc cu David, fondatorul Assamblage, că e ca e un laborator pentru o bombă atomică de creativitate.
În ultimele luni, de când m-am alăturat studioului și comunității Assamblage, simt cum creativitatea mea înflorește – datorită resurselor materiale de aici, informației, sfaturilor primite, dar mai ales datorită oamenilor. Să fiu înconjurat de alți artiști care făuresc obiecte e o inspirație continuă.
foto © Adi Bulboacă
Ce diferențe ai observat între scena bijuteriei din România și cea din SUA?
Cea mai mare diferență pe care o resimt e că în America mulți artiști bijutieri sunt deja preocupați de materialitate într-un mod mai abstract. O chestionează, o redefinesc, o împing către zone mai experimentale, bijuteria nu se rezumă la metale și pietre prețioase.
Cred că asta e și un răspuns la consumerism și la o societate inundată de obiecte. În România, din ce am văzut până acum, mulți dintre artiști lucrează într-un stil mai tradițional, aproape folk, decorativ. În România natura pare să fie o sursă importantă de inspirație pentru artiști.
Cum a evoluat munca ta de când ești în România?
De când m-am mutat în România mă simt mai liber și mai aproape de mine. Și cred că asta se vede și în arta mea – o apropiere de copilul interior. Mă simt mai atras de lumea naturală – de semințe și coji de fructe, de flori, de scoarța copacilor.
E de fapt prima oară când mă dedic bijuteriei în totalitate, pe o perioadă mai lungă de timp, fără să mă tem că n-o să pot trăi din asta. Viața în România până acum a fost mai ușoară decât în trecutul meu, și asta a făcut loc creativității mele și identității mele de artist.
foto © Adi Bulboacă
Ce ți-ai dori să simtă oamenii care îți poartă bijuteriile?
Vreau ca oamenii care-mi poartă bijuteriile să se simtă curioși. Curioși despre tehnica și efortul care stau în spatele unui obiect, dar mai ales pentru povestea care e în spatele său. Nu vreau să-i impresionez pe oameni, vreau să-i mișc în direcția naturală a curiozității lor.
Sper întotdeauna că oamenii care interacționează cu arta – indiferent cine e autorul – înțeleg că în spatele oricărei expresii personale e mult curaj.
Spune-ne mai multe despre colecția ta de la Romanian Jewelry Week. E prima ta participare la un festival internațional?
Mă bucur că ediția aceasta de Romanian Jewelry Week e primul festival internațional de bijuterie la care particip. Am adunat multe dintre miturile mele personale în colecția pe care o voi prezenta, e o colecție dialog, o joacă prin cele mai mari lecții pe care le-am primit până acum.
Am creat toate obiectele aici, pe pământ românesc, deci va fi și despre această locuire fizică și spirituală a României.
foto © Adi Bulboacă
La ce lucrezi în prezent?
Lucrez la curajul meu. Mai pragmatic, mă pregătesc pentru Romanian Jewelry Week și colaborez cu câțiva artiști internaționali care m-au contactat pentru că își doresc grillz – bijuterii pentru dinți.
Am postat recent pe pagina mea de Instagram un experiment în care am făcut niște bijuterii de dinți cu niște spini mari și ascuțiți. Am fost surprins să văd cât de multă lume s-a entuziasmat – aproape jumătate de milion de oameni au văzut postarea și câțiva artiști internaționali mi-au scris că își doresc să lucrăm împreună.
Există proiecte viitoare sau colaborări care te entuziasmează?
Unul dintre prietenii mei mi-a încredințat proiectul inelului de logodnă pe care vrea să i-l ofere iubitei lui, ceea ce e o adevărată onoare.
Mă entuziasmează și o viitoare colaborare cu o artistă drag din America, în care voi face bijuterii pentru albumul său.
Și un proiect personal în care vreau să mă uit la ritualuri tribale din Vietnam, la felul în care animează bijuterii prin dans și teatru, o încercare de a-mi duce cultura mai departe.
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
foto header © Ivona Dorohoianu
