Satoshi Yagisawa: Viața mea în librăria Morisaki
„O ironie a sorții, nu? După ani de zile, m-am întors aici. Și atunci am înțeles că a-ți căuta locul nu înseamnă să cauți un spațiu anume, ci să-ți asculți inima.”
Amintind de „Jurnalul unui librar”, în care Shaun Bythell, patronul celui mai mare anticariat din Scoția, a prezentat un an din lumea librarilor (alături de toate problemele și încercările cu care s-a confruntat), „Viața mea în librăria Morisaki”, volumul publicat în 2010 de scriitorul japonez Satoshi Yagisawa, urmărește viața lui Takako, o fată de 25 de ani care, după ce este anunțată de prietenul ei că se însoară (cu o altă persoană) la începutul romanului, decide să se mute în librăria specializată în literatură japoneză modernă a unchiului ei, Satoru, aflată în Tokyo:
„Am locuit în librăria Morisaki de la începutul verii până în primăvara anului următor. Instalată într-o cameră de la etaj, am trăit îngropată între munți de cărți.”
Ajutându-l pe Satoru să organizeze micuțul magazin, fata, deloc pasionată de toate obiectele care se află în jurul ei, învață ușor, ușor, cum funcționează lumea anticarilor și citește, la insistențele unchiului ei, „Până la moartea unei tinere”, romanul lui Saisei Murō, unde apare istoria unui băiat care se mută la Tokyo pentru a ajunge poet.
Fascinată de noul univers descoperit, Takako continuă să citească, neîncetat, pe parcursul lunilor petrecute acolo: „Am simțit că inima mea vorbea cu inima lor.”
Tot aici, protagonista învață și foarte multe informații despre familia din care provine, cum ar fi istoria străbunicului și bunicului ei, care au fost comercianți de cărți vechi, deschizând librăria la începutul anilor ’20.
Pentru că anticariatul se află simbolic pe strada Kanda-Jinbōchō, cunoscută în Japonia ca un centru important al comunității culturale și intelectuale nipone încă din secolul al XIX-lea, găzduind peste 700 de librării vechi (cele mai multe din lume pe metru pătrat) și magazine de antichități care oferă o varietate de cărți, manuscrise, hărți și alte artefacte, Yagisawa poartă cititorul nu doar prin viața eroinei, dar și prin istoria literară a orașului Tokyo.
Pe lângă zilele din Morisaki, Takako își petrece foarte mult din timpul ei și într-o cafenea tradițională, din lemn, numită Subouru (cartierul este cunoscut și pentru cafenelele, barurile și restaurantele sale, care oferă o varietate de specialități culinare din zonă), frecventată, cândva, de cei mai cunoscuți scriitori japonezi din toate timpurile, precum Mori Ōgai, Jun’ichirō Tanizaki, Natsume Sōseki („Motanul are cuvântul”) și Osamu Dazai („Dezumanizat”, „Școlărița”).
Aici o cunoaște pe fermecătoarea Tomo, care studiază literatura japoneză, și pe timidul Takano, un băiat pasionat de Faulkner și Capote, care lucrează cu jumătate de normă din dorința de a-și deschide propriul local.
Acțiunea continuă în librărie până în momentul în care, sătulă de sentimentele negative pe care le are și de care nu poate scăpa (traiul alături de unchiul ei este privit, pe întreg parcursul romanului, ca o perioadă de odihnă și izolare de restul lumii), Takako decide, cu ajutorul lui Satoru, să se răzbune pe fostul ei iubit, din cauza căruia își pierduse locul de muncă și locuința.
Acest eveniment îi dă eroinei curajul de a-și începe din nou viața, părăsind, după aproape un an, magazinul.
A doua parte a romanului, denumită „Întoarcerea mătușii Momoko”, spune povestea soției lui Satoru, care revine la anticariat după o călătorie de 5 ani pentru a le spune celor doi motivul pentru care a plecat, finalul cărții arătând cât de important este să nu ne pierdem niciodată speranța.
Funcționând exact pe modelul jurnalului lui Shaun Bythell, volumul, ecranizat în anul 2010, pare a fi o fermecătoare scrisoare de dragoste dedicată orașului Tokyo, literaturii japoneze, eroilor săi, poveștilor care ne ajută și încurajează să ne schimbăm viețile și regăsirii de sine:
„Mi-am îndreptat spatele, apoi am făcut o plecăciune adâncă în fața librăriei Morisaki și i-am jurat că nu voi uita niciodată zilele petrecute în ea.”
Text de CLAUDIA ALDEA | Carte – Alegerile Claudiei
