Pe 7 decembrie, lumea muzicii, a filmului și a teatrului, precum și fanii de pretutindeni celebrează a 73-a aniversare a compozitorului și interpretului american Tom Waits.
Și nu se poate spune că anul acesta sărbătoritul nu a venit, la rândul său, cu o surpriză: pe 7 octombrie 2022, Waits a lansat reeditările albumelor Alice și Blood Money, la 20 de ani de la prima lor apariție. Lansate inițial pe 7 mai 2002, noile ediții (limited) de vinil ale acestora sunt disponibile în magazinele de discuri și online.
Pentru colecționari, magazinul oficial Waits a oferit un vinil albastru, translucid pentru Alice și unul roșu, translucid pentru Blood Money, variante alternative de culoare fiind disponibile. Versiunile digitale deluxe ale celor două albume includ fiecare câte 5 înregistrări live de la concerte.
O angelică aliniere 7-7-7, așadar, în jurul unor albume „grațioase și îmbătătoare”, aproape „inexplicabile” de la un „poet viclean, filosof sinistru, umorist negru, Frankenstein muzical”, după cum aprecia Edna Gundersen, în publicația USA Today.
Pe lângă anul lansării inițiale, albumele Alice și Blood Money au în comun faptul că au constituit universul sonor și au fost inspirate din literatură, mai exact de poveștile spectacolelor Alice și Woyzeck, în regia lui Robert Wilson. Waits și soția sa, Kathleen Brennan, au imaginat melodiile ca pe niște albume-concept lirice, cu propriile cicluri de cântece și lumi sonore.
Alice se bazează vag pe obsesia lui Lewis Carroll pentru Alice Liddell, fata din cartier care i-a inspirat romanul Alice în Țara Minunilor și aduce împreună instrumente precum saxofoane bas, vibrafon, orgă cu pompă, cornuri franceze, un trio de coarde de bas, vioară și violoncel, iar pe album a fost folosită și o vioară Stroh, instrument din secolul al XIX-lea, cu un corn atașat.
Întrebat cum a abordat muzical obsesia lui Lewis Carroll pentru Alice Liddell, Waits a răspuns:
“Îmi imaginez o întreagă atmosferă victoriană și pe cineva ca el, care avea această obsesie și constrângere. Încerc să explorez natura obsesiei, nu doar în starea lui de spirit, ci și în cazul oricărei aventuri amoroase.”
Blood Money are la bază piesa socio-politică Woyzeck, a poetului german Georg Buchner și conține de la piese delicate la redări întunecate, în explorarea dragostei și a morții.
“Este o poveste care continuă să iasă la suprafață în Europa. Robert Wilson mi-a povestit despre acest soldat josnic care s-a supus experimentelor medicale și a înnebunit încet-încet după ce a luat medicamente și ierburi. El află că soția lui este infidelă, îi taie gâtul și își aruncă cuțitul în lac, intră după el și se îneacă, apoi copilul lui este crescut de idiotul satului. I-am spus: „OK, mă bag! M-ai avut la „îi taie gâtul!”“, povestea Waits într-un interviu din 2002, apărut în USA Today.
Ascultate succesiv, Alice și Blood Money spun totul despre muzica lui Waits: melodioase, tandre, dureroase, sângeroase, marcate de umor negru, coșmaruri și zgomot primitiv. Tom Waits este recunoscut pentru dragostea sa față de instrumentele exotice, iar în orchestra originală pentru Alice a folosit thereminul, unul dintre primele instrumente muzicale electronice, creat de inventatorul rus Leon Theremin. Instrumentistă a fost chiar nepoata inventatorului, Lydia, care a cântat la thereminul propriu, vechi, care „arăta ca o plită cu vopsea ciobită și o antenă de mașină care iese din colț.”
Waits caută, de asemenea, sunetele naturale și nemuzicale, neobișnuite în înregistrări. “Doar pentru că sunt sunete sălbatice. Cântecele sunt creaturi domestice, mulțumitoare, care nu vor mai ieși niciodată în sălbăticie. Îmi plac melodiile mele crude, cu pulpă și semințe.” mărturisea pentru USA Today.
Compozitor, interpret și actor, Tom Waits s-a născut pe 7 decembrie 1949 în Pomona, California, într-o familie de clasă de mijloc. Îndrăgostit de stilul de viață boem din literatura Beat, Waits a locuit în mașină și în hoteluri sărace din Los Angeles, la începuturile carierei. Vocea lui zguduită, rostită în mârâitul-semnătură, evocă atmosfera nopților târzii din cluburile în care a cântat la sfârșitul anilor ‘60. Bazându-se pe jazz, blues, pop și rock de avangardă, el a combinat orchestrații inedite, cu propriul său stil la pian și chitară, și versuri care au reflectat influența scriitorilor Jack Kerouac și Charles Bukowski.
Într-un material care vorbește despre colaborarea dintre regizorul Robert Wilson, Tom Waits și Kathleen Brennan și care a apărut pe 7 octombrie 2022 în Flood Magazine, exact în ziua lansării celor două albume reeditate, Alice și Blood Money, Wilson mărturisește:
„Îmi place să-l aud pe Tom Waits cântând. Simțul său profund al muzicii mă atinge și mă mișcă teribil. Îmi place să-l aud cântând la pian, îmi place sunetul vocii lui. Își cunoaște extrem de bine corpul. Tot ceea ce face este extrem de muzical. Mersul pe jos, cântând la un instrument – totul este dans. Întotdeauna l-am văzut pe Tom ca Woyzeck.”
» Vezi mai multe Opinii din capitolul Artă & Cultură.
