În ultima perioadă am lucrat mult la evenimentul BUCUREŞTI 565, ca o continuare a focusării pe Bucureşti ca sursă de inspiraţie atemporală pentru modă şi stil.
Cum pe 20 septembrie, Bucureştiul a împlinit 565 de ani de la prima atestare din vremea marelui Vlad Ţepeş, «565» devine un simbol al privirii spre viitor prin fashion. «Moda referindu-se la viitor, integrând trecutul şi trăind intens prezentul», elemente cromatice/ sonore/ simbolice/ şi, bineînţeles, vestimentare din aceşti 563-565 de ani în modă se regăsesc în fashion-ul actual şi în cel viitor, aşa cum îl simt şi conturez eu.
Moda este o reflectare a istoriei, a socialului activ, a ceea ce se decantează în timp din evoluţia unui spaţiu/spirit, în cazul nostru, BUCUREŞTIUL.
Nimic nu reflectă mai exact această viaţă a oraşului impregnată în istoria oamenilor şi transformarea unui areal decât simbolurile regăsite şi rămase în fashion-ul acelor timpuri, ce fac parte încă din repertoriul actual, ba chiar se coagulează perfect în baze ale modei viitorului.
Am sărbătorit astfel intens, profund şi detaliat acest Bucureşti atemporal, de mâine, în cel mai grafic şi conceptual, firesc şi studiat, de entertainment – dar arty – mod posibil.
E ca o explorare a evoluţiei stilistice şi de lifestyle din următorii ani – prognoză, viziune, futurism -, folosind inclusiv referinţe din arhitectură, de la simbolistici bizantine şi regale până la coloane sonore unice.
Avem încă, peste tot în jur şi în noi înşine, elemente profunde din perioada fanariotă – lenea/ ipocrizia/ avariţia/ minciuna, dar şi aplecarea spre abundent, grafic şi opulent. A urmat nobila perioadă regalistă, cu coagularea aristocraţiei şi «intelighenţiei» locale, devenită internaţională, cu palate şi eleganţă pariziană, până la adaptarea la comunism prin minimal, tricotaje, gamă cromatică sobră etc.
Totul finalizat apoi cu reîntoarcerea la perioada legendară a ţăranului Bucur, salvatorul domniţelor, şi la câmpurile de păscut şi mlaştinile ce reprezentau primele baze ale Bucureştiului pre-atestare… asigurată de singura mlaștină urbană din lume: Delta Văcăreştiului.
Născut aici, crescut aici, iată că astfel de exerciţii stilistice şi de cercetare relevă noi faţete, noi dimensiuni şi rafinamente a ceea ce îmi este oraşul de suflet, Bucureştiul. Eu cred în viitorul înglobând creativ trecutul! În «BUCUREŞTI 565».
Text de Alin Gălățescu
