Despre Pane e Vino auzisem numai de bine, aşa că mi-am invitat prietenii de suflet şi-am ieşit în târg cu gând de masă copioasă.
Am deschis cu o ciorbă de cocoş de munte şi o răcitură din acelaşi animal înaripat, că prea ne îmbiau ambele cu litere mari dintr-o coală lipită pe fugă la începutul meniului. Aşa că ne-am gândit că sigur e ofertă de neratat şi-am umplut masa de zemuri de cocoş de munte. Nu ne-a dat pe spate nici ciorba, nici răcitura. Am insistat cu o supă cremă de roşii, despre care citisem ode întregi pe internet. Bună, moale, aromată, a curs foarte potrivit pe gât în jos.
Lasagna ne-a plăcut neaşteptat de mult, bine pătrunsă, sosul de roşii pus ca pilotă deasupra a fost o surpriză foarte plăcută. Ne-au mai plăcut şi pastele casei, tagliatelle moi cu carne de vită, sos de roşii şi mult usturoi. Şi digestivul de la final, care-ar fi putut fi ceva mai rece.
Ce nu ne-a prea plăcut a fost pizza casei, care pe lângă prosciutto crudo şi multă rucola, purta la vedere şi ditamai stratul de brânză telemea rasă. N-om fi noi suficient de rafinaţi pentru combinaţia mediteraneano-neaoşă…
Cert e că pentru lasagna promitem să mai venim, ceea ce vă recomandăm şi vouă.


