Am un vis! Şi visele devin realitate!
Domnilor, doamnelor am o mărturisire de făcut. Am o boală gravă – dependenţă cronică…de SPORT! Ziua mea se înfăptuieşte printr-o serie de acţiuni anoste combinate cu această pasiune nemărginită pentru sport. Mi-aş dorit să u sportiv de performanţă, dar circumstanţele au fost de aşa natură încât, acum doar pot să scriu despre acest subiect şi ocazional îmi mai testez limitele cu câte un 42km o dată la 3 luni. Puţin! Foarte puţin pentru apetitul meu sportiv! Poate că dacă aş ales acest drum, astăzi, 15 februarie 2017 aş fost, conform statisticii Ministerului Tineretului şi Sportului unul din cei 80,000 de sportivi seniori legitimaţi la nivel naţional! De menţionat faptul că acest număr nu inclu- de şi legitimaţii la fotbal, dar sincer să u nici fotbalul nu mai este ceea ce a fost… Este clar că sportul românesc se a ă în acest moment într-un declin. Cum încurajăm astăzi copiii să practice judo, scrimă, lupte, gimnastică, atletism, rugby, handbal, tir cu arcul, sporturi care ne-au oferit momente speciale în ultimii 100 de ani? Şi eu unul îmi amintesc cu drag de câteva – am cântat imnul la aurul lui Covaliu la Sydney 2000, m-am bucurat pentruvecinii noştri la aurul Cameliei Potec obţinut în 2004 la Atena, am tresărit la săriturile Sandrei Izbaşa în 2012 la Londra şi am strigat ca un smintit la cvartetul de aur al scrimei româneşti – Gherman, Brânză, Pop şi Dinu care a obţinut aurul la spadă în 2016 la Rio de Janeiro! Am avut performanţe! Trecutul ne arată că s-a putut! Avem pasiunea în sânge, avem determinarea în inimă, dar întrebarea rămâne… Cum putem aduce tinerele generaţii pe drumul succesului ? Ce trebuie să facem pentru a mai cânta imnul de 20 de ori într-o singură ediţie a Jocurile Olimpice precum la Los Angeles în ’84? Putem să mai obţinem odată bronzul la rugbyla fel ca în 1924? Sigur că putem! Putem să mai luăm argintul la handbal cum am făcut-o la Montreal în ’76? Sigur că putem! Putem chiar obţine medalii la sporturi la care nu am avut performanţe! Dar pentru asta avem nevoie de investiţii – atât nanciare, cât şi su eteşti! Eu cred în sportul românesc şi vreau şi voi să credeţi! Incurajaţi-l! Mergeţi la meciuri – de baschet, de fotbal, de volei de hochei şi plătiţi bilet – 1 leu, 5, 10, cât puteţi! Haideţi să reconstruim sportul românesc!
