Crezi că este ceva ce îi lipsește Galaţiului pentru a deveni, la rândul său, vizibil pe „harta” jazz-ului alături de orașe precum Brașov, Sibiu?
Pentru un festival internațional de jazz, eu cred că nu îi lipsește nimic. Sunt foarte puține orașe care își permit un festival de jazz și sunt foarte puține care își permit unul internațional. Acesta are nume foarte importante. Pe unii îi cunosc din alte festivale, internaționale, și sunt foarte fericită că îi pot vedea și aici.
Povestește-mi o întâmplare amuzantă din timpul studenţiei.
Am foarte multe întâmplări amuzante în perioada aceea. M-aș lega de colegul meu de scena, Iulian, cu el am cele mai multe amintiri, una dintre ele fiind experiența examenului de final de an de la istoria muzicii. Întotdeauna munca pentru examen era infernală si rezultatul era mult sub munca depusă. Și după fiecare eșec de genul acesta ne înecam amarul în Monopoly. Efectiv, jucam Monopoly de dimineață până seara.
Spune-mi mai multe despre workshop-urile alături de Dennis Chambers și Neenna Freelon.
S-au întâmplat pe vremea când eram în stadiul de învățăcel. Asistam la toate workshop-urile. De exemplu, cel cu Dennis Chambers a fost la scurt timp după unul foarte important din viața mea, cu un mare solist de operă de la Weimar și nu le-aș clasa pe nivele de importanță diferite. Toate erau importante. În schimb mi-a plăcut mai mult workshop-ul cu Dennis Chambers față de cel al Neenei Freelon pentru că era mai explicativ.
Am citit că ai predat jazz vocal la UMB și în cadrul taberei de artă Icon Arts. Ce impresie ţi-a creat tânăra generaţie de muzicieni?
S-au schimbat lucrurile față de atunci când eram eu tânăra generație de muzicieni, în sensul că trendul nu mai e orientat spre muncă fizică cu vocea, cât despre promovare online. Cum te vede lumea pe Facebook a devenit mai important decât ceea ce faci de dimineață până seara ca să îți menții vocea in formă. Din acest motiv m-am și retras din UMB. Pentru mine ca profesor este foarte important să învăț ceva de la elevii cu care lucrez. Din întrebările fiecăruia ai ce învăța.
Care sunt muzicienii care te inspiră, pe care îi admiri?
Bobby Mcferrin îmi place cel mai mult. Îmi place să ascult Sting, Soundgarden, Nirvana. Nu pot să mă rezum la un singur gen. Îmi place foarte mult creația lui Bach. Îmi place și Rahmaninov. Descopăr foarte multe voci interesante și în spațiul românesc.
Ce îţi propui în următorul an?
În viitorul imediat apropiat plec in străinătate cu proiectul meu Heritage, ultimul album. După ce termin cu turneul, iau o foarte scurtă pauză de sărbători, iar după aceea intru din nou în studio pentru următorul meu material, solo.
Cum ai ajuns să compui muzică pentru diverse piese de teatru, filme sau chiar reclame?
A fost doar o serie de întâmplări fericite. De exemplu, Radu Afrim s-a întâmplat să fie în public la un concert de-al meu din Iași. M-a luat deoparte dupa show și mi-a spus „tu o sa faci muzica de la următorul meu spectacol”. Nu l-am crezut, bineînțeles. Și când a venit vorba să aibă loc spectacolul respectiv, m-a sunat, mi-a cerut să stăm de vorbă și mi-a oferit job-ul. Pur și simplu conjunctura a făcut să întâlnesc în continuare oameni din sfera teatrului și a filmului. Pentru mine, întâlnirile cu Florin Piersic Junior, cu Radu Afrim, Claudiu Micu de la We are Basca, au însemnat foarte mult pentru că am descoperit foarte multe despre această lume.
Un mesaj pentru cititorii Zile și Nopţi.
Să nu încetați să ascultați muzică atâta timp cât este la alegere pentru că a fost o perioadă când ea nu era la îndemâna maselor, fiind interzisă, și nu se știe ce se poate întâmpla mai departe. Atâta timp cât aveți Youtube, puteți să decideți voi singuri care este muzica bună și care este muzica proastă.
