Luna decembrie este pentru retrospective, îmi suflă colegul Cristian, idee periculoasă pe care sper să n-o împrumute versatilul Moș Crăciun. Cum ar fi să descalece în Ajun și să-i văd pe fundul sacului său reflecția mototolită a imaginii mele? Ți-a adus Moșul o retrospectivă cu fundițe, ho, ho, ho, ca să ai la ce medita înainte de 2018, mă încearcă subconștientul cu o poveste horror. Piei, ptiu!
Până la urmă, măi Cristian, stimate Moș și dragă cititorule, e bine să faci recurs la memorie în ultima lună a anului atunci când chiar ai ce retrăi, ceva substanțial, nu doar speranțe și promisiuni. N-aș fi fost bucuros să scoată Santa Claus (fără vitamina K) din desagă o autostradă sau măcar un drum expres care să lege Galațiul, Brăila și Focșaniul de vestul Europei? Sau măcar primii pași de populare/aglomerare a zonei dintre orașele care sunt legate de un amărât de dig care, dacă tot testăm un backward cu încetinitorul, a cunoscut în 2017 amenajări de care nu mai beneficiase de la Revoluția din 1989 încoace. Evident, mă refer la acei parapeți care îi împiedică pe inconștienți să ajungă direct în Dunăre, nu la apariția vreunei benzi suplimentare.
Așadar, fără să vreau, am însăilat o retrospectivă care poate servi drept reper în deceniile următoare, atunci când A7 sau A11, Dumnezeu știe cum ar fi botezată o autostradă de sud-est a României, ar avea ca punct de plecare așanumita priză a Dunării.
