Întreaga istorie a Sibiului e intim legată de râul Cibin, care traversează orașul de la un capăt la celălalt, din Turnișor până în Gușterița.
Ba chiar înainte ca orașul să se numească Sibiu îi purta numele, Cibinium. În mod normal, până în zilele noastre, Cibinul ar fi trebuit să fie un spațiu perfect integrat în viața animată a Sibiului, un spațiu care să servească ca loc de relaxare și socializare sau ca scenă pentru evenimente sportive și culturale. Malurile râului ar fi putut fi un element viu al orașului, dominate de piste de biciclete, alei de promenadă cu bănci, terase, pontoane și foișoare, care să atragă la orice oră din zi sibieni și turiști deopotrivă.
În mod real, locuitorii și autoritățile pare că au întors spatele râului care străbate orașul: apa este murdară în orice moment al anului, iar malurile sunt sufocate de gunoaie. Nici cu zonele din împrejurimi nu ne putem mândri prea tare. De-o parte și de alta a Cibinului e plin de case ruinate și hale în paragină. Îmi e clar că oricine ar trece pe aici și-ar da seama că noi sibienii nu suntem mari experți în revitalizare urbană.
De curând, Guvernul României a refuzat transferul dreptului de administrare a malurilor Cibinului către autoritățile locale, fapt care împiedică pentru moment orice investiție majoră în zonă. Râul Cibin face parte din identitatea Sibiului, așa cum se întâmplă cu Tamisa în Londra sau cu Dunărea în Budapesta. Restaurarea și amenajarea malurilor poate fi un adevărat catalizator al dezoltării urbane durabile.
Sibiul are nevoie să crească în continuare, iar sibienii simt nevoia unui suflu nou… Cibinul poate fi un răspuns.
