Băieți, mai centenărim și noi puțin? Să lăsăm corectitudinea politică la scara ei, cu toate că uneori încurcăm noțiunile și suntem regulamentari și când nu este cazul, și să ne aducem aminte că în 1918 intram în epoca modernă, cum ne etichetează de complezență premierul Ungariei, prezent zilele trecute în România. Modernizare, emancipare, open-minded-izare, iată câteva etape parcurse de poporul român pe care, așa cum se știe, teoria îl urcă la nivelul de olimpic, dar e tras în jos de nota la practică.
Să fie, nene, Centenarul, dar lasă-mă puțin să trag cu bormașina asta nemțească în zid! Am alte griji acum: trebuie să-mi schimb smartphone-ul sud-coreean cu unul chinezesc, mă cam roade la stomac și voi traversa numaidecât la fast-food-ul americănesc și, pentru că tot am rămas cu frigiderul polonez gol-goluț, o să-mi trimit nevasta la supermarketul franțuzesc. Au acolo niște fructe de mare spaniole, mama-mia, cum ar zice italianul de la care îmi iau pizza atunci când mă satur de aripioarele mexicane.
Da, da, cam așa serbăm Centenarul Marii Uniri, susținând fiecare națiune în parte, mă refer la cele care au găsit în România o minunată piață de desfacere. Doar n-o să mergem la tarabe ca să luăm pepeni de Galați sau Tulcea, sunt mai zemoși ăia din Grecia, iar cu roșiile rămâne cum s-a stabilit. Niciuna nu mai are gustul autentic, nu știu cine a tras această concluzie, dar am auzit-o mai peste tot, „deci n-o să le cresc și eu profitul aroganților de la Matca”. Cele din Turcia ajung la noi și în ianuarie. Cum? Ce facem? Noi suntem români? De la ce oră și până când?
Oare nu putem, măcar în 2018, să ne mai dăm și singuri o mână de ajutor? Nu e ipocrizie, doar n-o să cer cultivarea de portocale și banane la Craiova sau Buzău, însă există destui producători autohtoni pe care e posibil ca 1 Decembrie să-i prindă în faliment. Ne bântuie exemplul așa-zisei peste porcine africane – de Crăciun vom călări șoriciul importat din Olanda. Române, măcar când ți se umple suta, deșteaptă-te!
