Ce faceți, cum sunteți?
Am așteptat cu brațele deschise vara, cu florile, fructele, soarele și căldura ei, fără prea mult timp liber și cu foarte mulți oaspeți, oameni cărora le prezint preparatele, filosofia din spatele lor și de la care vine inevitabil întrebarea: ”ce caută restaurantul ăsta în Sfântu Gheorghe? De ce aici?”
Oamenii vin din Oradea și spun că au aflat de restaurant de la niște prieteni din Iași, alții vin din Constanța și că li s-a spus să nu rateze pateul din creier de porc, de către cineva care stă în Londra și cu care s-au întâlnit la București. Cu toții întreabă de două ori, atunci când li se spune despre micuțul oraș din centrul țării în care se găsește restaurantul. Și tot atunci le răspund, spre surprinderea lor, cu o altă întrebare: ”Ce simțiți când sunteți aici?”. Răspunsurile vin invariabil din același spectru și chiar dacă oamenii n-o spun în aceleași cuvinte, toate fac referire la o anumită energie, un ”vibe” al locului: ”liniște”, ”căldură”, ”bucurie”, ”relaxare”, ”prietenie”, ”sinceritate”, ”pasiune” – moduri în care oamenii percep, în fapt, cum noi ne punem sufletul pe masă.
De ce în orașul ăsta mic? Pentru că am avut mereu convingerea că nu întâmplător m-am născut, am crescut și mi-am găsit aici energia și iubirea pentru ceea ce fac. Și pentru că am fost sigură că voi găsi oameni care se vor alătura demersului meu, nu pentru faimă, nu pentru bani, ci cu dragoste pentru ceea ce fac și ușurință de-a-și găsi împlinirea în bucuria oaspeților. E minunat locul, dar îl ”sfințesc” oamenii.
Am pornit pe acest drum în urmă cu câțiva ani, dirijată de pasiune, neștiind că pasiunea se poate transforma într-un drog, într-o dependență de foc, de arome, de ingrediente curate, de ingrediente uitate sau plante sălbatice. O pasiune ce a pornit dintr-o scânteie și continuă să ardă, motivată de ambiție și dorința de a oferi lumii nu doar mâncare, ci amprenta mea, emoția mea, simplitate și complexitate în același timp. Acesta e un restaurant de la oameni pentru oameni. Un loc pentru sufletul meu, la care am visat iar și iar, un loc pe care să-l numesc “acasă“, unde sper ca toți cei care vor trece pragul să simtă aceleași emoții.
Există oameni care își doresc mașini, averi și bani. Eu, în schimb, la 30 de ani, îmi doresc în continuare putere de muncă, inspirație, multe legume de sezon, bicicleta și casca albastră și miros de busuioc proaspăt în urma mea, fețe zâmbitoare în restaurant sau pe terasă și oamenii care să se bucure de gust și energia locului. Fiecare dintre noi are visurile lui, mari sau mici, important e să le lăsăm să se întâmple, să nu forțăm nimic, să le lăsăm să-și găsească și calea și oamenii și locul, uneori chiar și acolo unde nimeni nu și-ar fi închipuit.
Cu drag, Mădălina
Mădălina Sánta are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul ”Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe.
