MEDEEA MARINESCU:  „Delta Sălbatică s-a născut din iubirea sinceră a unor oameni pentru Delta Dunării și pentru natură”

Pentru prima dată în postura de narator al unui documentar, Medeea Marinescu devine vocea Deltei Dunării în „Delta Sălbatică”, filmul regizat de Dan Dinu care ajunge în cinematografe pe 23 octombrie. Actrița vorbește despre întâlnirea cu un ecosistem spectaculos, despre responsabilitatea de a-l proteja, despre educație și dezinformare, dar și despre disciplină, actorie și realitatea cinematografiei românești.

Celebra actriță Medeea Marinescu se află, pentru prima dată, în postura de narator a unui film documentar. Pentru Delta Sălbatică, a lucrat alături de regizorul Dan Dinu, co-scenarista Codruța Florea, compozitorul Alexei Țurcan și producătorul Matei Truța, pentru a reda „vocea apei”. În cel mai amplu proiect dedicat Deltei Dunării, MEDEEA MARINESCU însoțește spectatorii, din 23 octombrie în cinematografe, într-o călătorie în trecutul și prezentul acestei importante zone umede din Europa, prezentată din perspectiva apei, constructor, ghid și protector, care are nevoie, ca și Delta, de sprijinul oamenilor, pentru a susține viața și sănătatea unui ecosistem de care depindem cu toții.

În perioada 5-21 octombrie, Delta Sălbatică pornește în caravană prin țară și va fi prezentat în avanpremieră în 10 orașe din România (Pitești, Constanța, Brăila, Galați, Ploiești, Iași, Brașov, Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Timișoara).

Spectatorii sunt invitați să-și achiziționeze bilete de la Cinema City și să înscrie codurile online, intrând astfel într-un concurs al cărui premiu este o excursie de patru zile pentru două persoane în Delta Dunării, și o tură cu caiacul alături de regizorul filmului, Dan Dinu. 10% din încasările filmului Delta Sălbatică din toate cinematografele vor fi direcționate către susținerea unui proiect de renaturare din Delta Dunării.

Medeea Marinescu și întâlnirea cu „Delta Sălbatică”

Ce te-a impresionat cel mai mult la „Delta Sălbatică”?

M-au impresionat în egală măsură dragostea realizatorilor pentru natură, mesajul pe care filmul în transmite, imaginea, muzica, scenariul și toate poveștile. Delta Sălbatică s-a născut din iubirea sinceră a unor oameni pentru Delta Dunării și pentru natură și este o consecință firească a acestei iubiri care trebuia exprimată în acest mod, pe marele ecran. Dincolo de valoarea artistică, acest film este foarte important din punct de vedere civic. Expune o imensă bogăție pe care mulți oameni nu o cunosc și ne indică o imensă responsabilitate: aceea de a cunoaște natura, de a cunoaște și de a proteja Delta Dunării.

Este, de asemenea, și un demers educațional. Documentarul include multe observații legate de comportamentul animalelor, de modul în care relaționează acestea și toate sunt documentate pe parcursul mai multor ani și sunt însoțite de multe informații importante, expuse cât mai simplu, pe înțelesul tuturor. M-a impresionat foarte mult să văd câtă iubire și câtă consecvență au animalele în viețile lor de cuplu, câtă imaginație au, cum știu să-și protejeze puii.

M-am gândit de multe ori, după ce am văzut acest film, la păsările care-și rămân loiale pe parcursul vieții, care în ciuda focurilor, a prădătorilor, știu să depășească toate momentele de pericol și să-și protejeze specia. E absolut fantastic și emoționant tot ce arată și povestește acest film și cât de important este rolul uman în protejarea acestui loc fascinant care este Delta Dunării.

Cum ai perceput rolul tău în „ecosistemul” acestui documentar, în calitate de narator?

E ca un mecanism care trebui să funcționeze, iar fiecare piesă trebuie să servească, alături de celelalte, aceluiași scop. Și asta a fost pentru mine provocarea cea mai mare: să fiu parte integrantă din acesta, să fiu strâns legată de imaginile surprinse de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, de sunetul semnat de Ioan Filip, de muzica lui Alexei Țurcan și piesa superbă interpretată de Irina Rimes.

Un documentar despre natură, educație și responsabilitate

Ce rol joacă un documentar în educația copiilor în epoca rețelelor sociale?

Acest documentar are un rol important în educația copiilor și sper să fie văzut de cât mai mulți copii și profesori, de părinți, de oameni de toate vârstele, indiferent dacă obișnuiesc sau nu să vadă filme documentare, de politicieni și factori de decizie, de iubitori și descoperitori de natură. E un film educativ pentru noi toți, nu doar pentru copii.

Dincolo de toate informațiile, ne arată un ecosistem unic, o natură bogată care ne ține în viață și ne amintește de tot ce avem de protejat și că trebuie să învățăm să facem asta cât nu e prea târziu. Delta Sălbatică oferă mai mult decât o simplă pagină de manual. Iar într-o lume în care circulă pe internet tot felul de lucruri fără bază științifică, acest documentar are și rolul de a arăta ce este cu adevărat real despre speciile care trăiesc acolo, despre importanța zonelor umede, despre impactul acțiunilor oamenilor.

Și este lăudabil faptul că acest film va face parte din programul educațional desfășurat de Cinema City. Echipa România Sălbatică a demarat și o campanie educațională, a postat constant informații utile despre inițiative de mediu, despre diversitatea Deltei Dunării, despre importanța turismului responsabil și așa mai departe. Iar mesajul e simplu: o Deltă sănătoasă înseamnă o viață mai bună pentru toți. Și cred că ar fi bine ca acest mesaj să ajungă la toți cetățenii, nu doar la cei care au posibilitatea să vină la cinema.

În ce privește rețelele sociale, din păcate nu există o materie sau un program de educație media și educație media digitală în special care să învețe copiii ce înseamnă de fapt media și ce sunt de fapt aceste rețele în peisajul mare al internetului, să le înțeleagă rolurile și modul în care funcționează, să distingă între sursele de informare, să deosebească informația de propagandă și să folosească responsabil rețelele sociale, să învețe cum se accesează o informație, cum se analizează ea, cum se verifică, să învețe să gândească critic, în loc să accepte ca adevărat orice titlu sau conținut de pe rețele sociale doar pentru că el a ajuns acolo și le apare în fața ochilor.

Am văzut cu toții în vara asta o avalanșă de postări dezinformative și iresponsabile care negau realitatea vizibilă cu ochiul liber a nivelului scăzut al Dunării. Iar acestea se înscriu într-un demers periculos pentru dezvoltarea copiilor și a tinerilor, care-i poate îndepărta de știință, de cunoaștere, de curiozitate, de empatie, de artă, de teatru, de cinema, de relaționarea reală cu alți oameni.

De la vocea documentarului la meseria de actor

Ai fost pentru prima dată în postura de naratoare pentru un documentar. Ce alte ipostaze te mai provoacă?

Publicul iubește să te regăsească în ipostaze diferite, într-un rol în care nu s-a gândit că te va vedea. Discuția e în ce măsură un regizor sau un producător e dispus să riște cu tine ceva foarte diferit de emploi-ul tău. De multe ori picăm în capcana „mergem la sigur” alegând actorul x sau y pentru un anume rol, fiindcă știm că-l poate face bine, recognoscibil.

Foarte puțini se gândesc, spre exemplu, că poate „Marinescu n-ar fi prima opțiune, nu e cea mai apropiată de tipologia asta de personaj, dar ce-ar fi dacă am încerca, am face niște teste, i-am schimba fizionomia, să arate într-un anume fel?” Dau doar niște exemple la prima mână, acum, pentru că despre provocarea pe care o așteaptă orice actor, aceea de a juca ceva diferit decât ce se crede că i s-ar potrivi pentru că a demonstrat deja că face bine acel lucru, mi se pare că trebuie să vorbim mai des și mai mult.

Medeea Marinescu despre disciplina în actorie

Ce rol joacă disciplina în actorie?

Nu cred că există un mare actor pe lumea asta sau un geniu precum Chaplin (ale cărui filme minunate le revăd acum cu copiii) care să fi obținut ceva fără enorm de multă muncă. Am observat că artiștii și actorii mari sunt cei care și-au format o disciplină. Pentru că o muncă haotică nu te duce nicăieri. Disciplina se creează în timp, și înseamnă să știi să repeți, să abordezi un rol, să muncești cu sens.

Pe mine m-a ajutat mult în profesia mea să știu să lucrez, să repet, m-a ajutat faptul că am a avut o pregătire muzicală, un fel de a studia pragmatic, matematic, adică studiezi tehnic o partitură și abia după ce ai un suport tehnic bine stăpânit treci la nivelul următor. Și în actorie este important e să ai o tehnică bună, să te poți arunca în căutare cu ușurință. Când nu ai o dicție bună, nu știi să te miști, nu ai exercițiul relaționării cu celelalte personaje, degeaba ai talent, dacă nu stăpânești niște tehnici.

Disciplina se perfecționează și se cizelează în timp. Se poate întâmpla să ai nesiguranțe, ca actor, și când ai multe pauze între proiecte. Eu am avut norocul să-mi formez această disciplină pentru că imediat după ce am terminat facultatea am lucrat mereu. Exceptând mici pauze de vacanță, am fost unul din actorii privilegiați care au putut să joace constant și asta mi-a dat ușurința și libertatea de a lucra mai bine și de a ști cum să lucrez.

Ce ți-ai dori să se schimbe în modul în care este sprijinită cinematografia în România?

Pentru mine este o mare dezamăgire să văd că toți regizorii care ne-au emoționat, toți cei care au făcut performanță, precum Cristian Mungiu care a luat al doilea Palme d’Or (și nu sunt mulți regizori în lume care au reușit asta), Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Radu Jude, Andrei Ujică, Bogdan Mureșanu, Florin Șerban, Emanuel Pârvu, mai tinerii lor colegi Paul Negoescu, Ivana Mladenovic, Alina Șerban și mulți alți cineaști ale căror filme de ficțiune sau documentar sunt selectate, premiate și apreciate în marile festivaluri se întorc de fiecare dată acasă într-o cinematografie mai săracă.

Nimeni dintre decidenți nu se gândește sau nu pare să înțeleagă că cinematografia românească ar merita o infuzie serioasă de capital.
Cinematografia românească a făcut enorm pentru promovarea României în străinătate și face în continuare performanță în ciuda lipsei de finanțare, datorită eforturilor unor oameni talentați și perseverenți.

Documentarul Delta Sălbatică este și el un exemplu de performanță: este cel mai amplu proiect dedicat Deltei Dunării, iar toți cineaștii străini care l-au văzut au fost impresionați și curioși cât a costat un astfel de film. Mare le-a fost mirarea să afle că deși arată ca o super producție internațională de top, a avut un buget de cel puțin 5 ori mai mic și că există datorită unei mici echipe care a făcut multe sacrificii să-l realizeze.
Bugetul acestui film a fost cât 3-4 mașini de lux. Este trist și nedrept că filmele în România se fac la limita supraviețuirii, iar creatorii lor nu au parte de sprijinul pe care-l merită.

Mi-aș dori ca statul să înțeleagă importanța educației prin cultură, să încurajeze libertatea creativă, libertatea de exprimare, să vadă că publicul are nevoie să fie expus la cât mai multe și diverse forme de artă și de cinema, să sprijine creatorii de film și de teatru, să vadă beneficiile enorme pe care munca acestora le aduce, să le răsplătească succesul internațional care ajută la promovarea țării, să investească în infrastructura de cinema și de teatru.

Interviu de ANCA MACOVICIUC | FILM