De la Don Quijote la „Metamorphosen”: o seară Richard Strauss la Filarmonica Brașov

De la Don Quijote la „Metamorphosen”: o seară Richard Strauss la Filarmonica Brașov

Joia trecută, pe 24 septembrie a avut loc marea deschidere a Stagiunii 149 a Filarmonicii Brașov, care a reprezentat o premieră pentru România și o seară de mare anvergură artistică. Mikhail Pletnev a urcat pentru prima dată pe o scenă din România în calitate de pianist, alături de Orchestra Filarmonicii Brașov și de dirijorul David Molard-Soriano.

Concertul pentru pian nr. 2 de Frédéric Chopin, în orchestrația semnată chiar de Pletnev, a adus în fața publicului brașovean o personalitate artistică inconfundabilă, într-o interpretare de o extraordinară libertate, forță și subtilitate. În partea a doua, Simfonia nr. 2 de George Enescu a devenit un adevărat tur de forță pentru orchestră și dirijor.

Cu Sala Patria plină, stagiunea a pornit pe măsura promisiunii sale: în lunile următoare, pe scena Filarmonicii vor urca unii dintre cei mai importanți artiști ai scenei muzicale internaționale. Iar săptămâna aceasta, povestea continuă.

Joi, 1 octombrie: Richard Strauss, între vis și amintire

Pe 1 octombrie, în cadrul Festivalului Internațional de Muzică InClassica, dirijorul francez David Molard-Soriano revine la pupitrul Orchestrei Filarmonicii Brașov.

Programul este dedicat în întregime lui Richard Strauss (1864–1949), maestrul poemului simfonic și unul dintre marii povestitori ai muzicii, care a fost și la Brașov în 1921, când a colaborat cu dirijorul și compozitorul Paul Richter. Cele două lucrări au fost scrise la aproape o jumătate de secol distanță. Împreună, ele alcătuiesc portretul unui compozitor care a văzut o lume întreagă înflorind și apoi prăbușindu-se.

„Metamorphosen” este una dintre cele mai tulburătoare pagini ale secolului XX. Strauss o compune la 80 de ani, în ultimele luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial, ca răspuns la distrugerea orașelor și a culturii germane. Printre ruine se afla și Teatrul Național din München, orașul său natal. Lucrarea este scrisă pentru 23 de instrumente de coarde, fiecare cu propria sa voce, iar muzica se desfășoară ca un lung lament care crește, se adâncește și se destramă. În ultimele măsuri, Strauss citează marșul funebru din Simfonia a III-a „Eroica” de Beethoven și notează în partitură, simplu: „In memoriam!”.

Urmează contrastul. „Don Quixote” a fost compus în 1897, de un Strauss de numai 33 de ani, și poartă subtitlul „Variațiuni fantastice pe o temă cu caracter cavaleresc”. Lucrarea urmează romanul lui Cervantes, povestea bătrânului hidalgo care citește prea multe romane cavalerești. Își pune armura ruginită, încalecă pe slăbănogul Rocinante și pleacă în lume să apere dreptatea, cu credinciosul Sancho Panza alături și cu gândul la Dulcineea sa. Strauss îi dă cavalerului vocea violoncelului solo, iar lui Sancho Panza pe cea a violei, astfel încât soliștii devin adevărate personaje muzicale.

Don Quijote va prinde viață sub arcușul violoncelistei letone Kristina Blaumane, o muziciană cu o carieră internațională impresionantă. Din 2007 este prim-violoncelistă a London Philharmonic Orchestra. A colaborat cu ansambluri precum Amsterdam Sinfonietta, Kremerata Baltica, Britten Sinfonia și Latvian National Symphony Orchestra. A împărțit scena cu artiști precum Gidon Kremer, Yo-Yo Ma, Janine Jansen, Julian Rachlin, Misha Maisky și Nikolaj Znaider. Este laureată a Lielā Mūzikas Balva (Grand Music Award), cea mai importantă distincție muzicală acordată de statul leton.

Alături de ea, în rolul lui Sancho Panza, se află un muzician brașovean: violistul Adrian Vasile, membru al Orchestrei Filarmonicii Brașov din 2021. A activat în Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio și Orchestra Operei Naționale București. Este membru fondator al Orchestrei Române de Tineret, unde a ocupat și poziția de prim-violist. A susținut concerte în Europa și Asia, ca membru al unor orchestre și formații camerale, dar și ca solist, iar în 2025 a obținut titlul de doctor în muzică.

Orchestra pictează restul aventurii. Cavalerul ia morile de vânt drept uriași și o turmă de oi drept armată inamică. Pentru zborul imaginar prin văzduh, Strauss folosește chiar o mașină de vânt. La final, Don Quijote își recapătă luciditatea și se stinge, iar violoncelul rostește unul dintre cele mai emoționante adioruri din întreaga literatură orchestrală.

Toată această lume de culori și personaje prinde viață sub bagheta lui David Molard-Soriano, un dirijor deja familiar publicului brașovean prin numeroasele sale concerte alături de Orchestra Filarmonicii Brașov. Dirijorul francez a fost asistentul lui Paavo Järvi la Orchestra din Paris și la Estonian Festival Orchestra. A colaborat cu Gustavo Dudamel, Emmanuel Krivine și Cristian Măcelaru, iar în 2019 a fost numit dirijor secund al Orchestrei Naționale a Franței. De-a lungul ultimilor ani, a fost implicat în numeroase proiecte simfonice și de operă în Franța și în străinătate.

Până atunci: două seri de muzică de cameră

Marți, 29 septembrie, la ora 19:00, în Sala mică, Horváth Edit (pian), Béres Melinda (vioară) și Kostyák Előd (violoncel) aprind scena cu „Pasiuni pastorale”. Evenimentul cameral pornește cu triourile lui Weber (sol minor, op. 63) și Șostakovici (do minor, op. 8). Se încheie cu focul spaniol al lui Manuel de Falla: „Siete canciones populares españolas”, Dansul spaniol din opera „La vida breve” și Dansul ritual al focului din baletul „El amor brujo”, toate în aranjamentul lui Kostyák Előd.

Apoi, miercuri, 30 septembrie, la aceeași oră și în aceeași sală, Raluca Irimia (vioară) și Paul Ionescu (pian) vă invită la un recital despre liniște, lumină și ecou. Seara începe cu „Spiegel im Spiegel” („Oglindă în oglindă”), una dintre cele mai cunoscute și mai cântate lucrări ale lui Arvo Pärt. Este și una dintre ultimele compuse înainte de plecarea sa din Estonia. Ea se împletește cu miniaturile concentrate ale lui György Kurtág („Tre Pezzi”) și cu „muzica tăcută” a lui Federico Mompou („Música Callada”, vol. I), iar seara culminează cu intensitatea hipnotică a piesei „Fratres”.

Duminică, 4 octombrie: Mozart, Bruch și Beethoven

Săptămâna se încheie duminică, de la ora 18:00, în Sala Patria, cu un concert simfonic luminos. La pupitru urcă Stasie Gonikberg, pianistă, dirijoare și compozitoare crescută la Harkiv, în Ucraina, cu o carieră desfășurată în Statele Unite, Ucraina, Israel și Europa. Solist este violonistul Asi Matathias, despre care Kölner Stadt-Anzeiger scria că „a creat magie, cu o imensă bogăție de sunet și culori”. A debutat la 14 ani cu Israel Philharmonic Orchestra, sub bagheta lui Zubin Mehta. De atunci a cântat la Carnegie Hall, în Philharmonie din Berlin, la Izumi Hall în Japonia și la National Arts Centre în Canada.

Programul se deschide cu Uvertura la opera „Nunta lui Figaro” de Mozart. Urmează Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Max Bruch, una dintre cele mai iubite lucrări ale repertoriului violonistic. Seara se încheie cu Simfonia nr. 8 de Beethoven, cea mai scurtă dintre simfoniile sale, pe care compozitorul o numea cu drag „mica mea simfonie în Fa”.

Biletele pentru toate evenimentele se găsesc la casieria Filarmonicii Brașov și online, pe bilet.ro: bilet.ro/promoter/filarmonica-brasov.

Foto concerte: Iosif Trif