Rezumat
De la pictură la fotografia de stradăOrașul prin obiectivul lui William KleinWilliam Klein și revoluția fotografiei de modăDe la fotografie la film
Arta nu are reguli, dar există o teorie despre culori, forme, compoziție și felul în care construiesc o imagine, iar fotografia și-a dezvoltat, la rândul ei, propriile convenții despre ceea ce face ca o imagine să fie bună.
Blurul, granulația, cadrele strâmbe, contrastul violent și imaginile supraexpuse erau lucruri pe care o fotografie reușită trebuia să le evite. Artistul francez William Klein (1926-2022) le-a transformat într-un limbaj.
„Am venit din exterior, regulile fotografiei nu mă interesau”,
spunea Klein, care și-a câștigat locul în istoria fotografiei în 1956, când a publicat prima sa carte, Life Is Good & Good for You in New York: Trance Witness Revels.
Realizat pe străzile orașului său natal, albumul reflecta o viziune explozivă, care includea fotografii deliberat neclare, distorsionate și supraexpuse. Nu toți artiștii reușesc să influențeze disciplina pe care o practică, cu atât mai puțin reușesc să se facă remarcați în mai multe domenii, tocmai de aceea, William Klein este amintit ca un fel de geniu creativ.
Cu ocazia centenarului nașterii sale, expoziția This Way to Heaven, din cadrul Les Rencontres de la photographie d’Arles de anul acesta, a pus în valoare angajamentul artistului, combinând fotografii, picturi, filme și desene.
De la pictură la fotografia de stradă
Dar, înainte de Klein fotograful, a fost William Klein, pictorul. Născut într-o familie evreiască, la marginea cartierului Harlem, își petrecerea copilăria cutreierând muzeele din New York.
După război, a petrecut doi ani în Germania alături de armata americană, în timp ce visa cu disperare să ajungă la Paris. Ocazia apare atunci când pictorul Fernand Léger acceptă studenți și începe să studieze arta, dezvoltând propriul stil abstract.
Apar și primele cereri, printre care un paravan format din panouri rotative cu desene grafice. În timp ce își fotografia panourile, începe să le rotească, fascinat de efectul de estompare creat de expunerile lungi. Experimentul continuă în camera obscură, unde a realizat sute de compoziții abstracte folosind lumina direct pe hârtie.
Lucrările au atras atenția lui Alexander Liberman, directorul artistic al revistei Vogue, care îl invită pe Klein să se alăture echipei din New York. Întors în orașul natal, cariera sa avea să o ia pe două drumuri, aparent opuse: fotografia de modă și fotografia de stradă.
Orașul prin obiectivul lui William Klein
Pentru William Klein, secretul creativității era o viziune dublă, „un ochi aproape parizian, celălalt un newyorkez înrăit și șmecher”. Avea o detașare specifică unui străin, combinată cu energia brută, provocatoare și sarcastică a unui american. Această dualitate i-a făcut fotografia să semene cu orașul: haotică, rapidă, murdară și zgomotoasă.
Vedea cât de sumbru și obsedat de bani era New York-ul, dar orașul avea și o reputație iluzorie a egalității și succesului pe care trebuia să o contrazică. Cu sute de fotografii, Klein și-a conceput propria carte, dur criticată de editorii americani, dar populară în Paris, Milano și Londra.
După New York, își îndreaptă obiectivul către alte metropole. Invitat la Roma de cineastul Federico Fellini pentru a realiza fotografii pentru unul dintre filmele sale, a început să exploreze orașul pe cont propriu, experiență din care se naște Rome, un portret în care grandoarea ruinelor și farmecul cinematografic coexistă cu energia vieții cotidiene.
Au urmat Moscova și Tokyo, unde Klein prefera să scape de supravegherea guvernului și să descopere străzile și oamenii fără intermediari. Cele patru volume au transformat ideea de oraș ca decor într-un organism viu, contradictoriu și profund uman.
William Klein și revoluția fotografiei de modă
Aceeași viziune sfidătoare și experimentală se regăsește și în fotografia de modă. Într-o perioadă în care Irving Penn și Richard Avedon defineau genul, William Klein contesta convențiile, scoțând modelele din studio și ducându-le pe străzi, unde improviza poziții care păreau adesea să parodieze editorialele glamour.
Talentul de a transforma chiar și cele mai banale sau improbabile subiecte în imagini impresionante a devenit una dintre trăsăturile distinctive ale operei sale. La începutul anilor ’60, stilul lui Klein începe să influențeze fotografia de modă la scară largă, înlocuind eleganța controlată cu mișcare, spontaneitate și un sentiment deliberat de imperfecțiune.
De la fotografie la film
Filmul era o altă modalitate prin care putea să surprindă viața, fără a se supune regulilor, estompând granițele dintre documentar, satiră și critică socială.
De la Who Are You, Polly Maggoo? (1996), parodia industriei de modă, până la filme care explorau personalități precum Muhammad Ali, Klein a folosit cinematografia pentru a pune sub semnul întrebării celebritatea, consumismul, politica și puterea mass-mediei.
William Klein a încălcat o viață întreagă regulile imaginii, transformând ceea ce alții considerau greșeli într-un nou limbaj vizual. A fost pictor, fotograf de stradă, fotograf de modă, designer și cineast. E aproape imposibil să îl pui într-o singură categorie și poate tocmai de aceea este amintit ca unul dintre cei mai importanți artiști vizuali ai secolului al XX-lea.
Text de TEODORA BRATU
Citește și acest articol Zile și Nopți: TEODORA BRATU | O vară în capitala fotografiei, Arles
Citește și acest articol Zile și Nopți: ART (Hi)STORIES | CHARLOTTE PERRIAND, o revoluţionară a artelor decorative
ART (Hi)STORIES | CHARLOTTE PERRIAND, o revoluţionară a artelor decorative
