UNA CALDĂ… între Siena, București și o merdenea perfectă
Într-un București într-o continuă schimbare, unde locurile noi apar și dispar rapid, uneori cele mai simple idei sunt cele care reușesc să rămână. Așa s-a născut Una Caldă, un proiect pornit dintr-o combinație de nostalgie culinară, frustrare față de ce lipsea pe piață și dorința de a aduce în oraș un produs sincer: proaspăt, accesibil și făcut cu grijă.
În spatele acestui concept se află Daniel Kosuth și Octavian Răchită, doi oameni veniți din zona de media și film, care au decis să iasă din domeniul lor și să construiască ceva pornind de la o experiență personală simplă, dar memorabilă. De la o plimbare pe străzile din Siena și până la un pateu „îndoielnic” mâncat în București, drumul lor a fost mai degrabă unul al observației și al intuiției decât al unui plan de business clasic.
Octavian ne-a povestit mai multe despre cum a apărut UnaCaldă, de ce au ales să mizeze pe merdenele și croissante cub, ce provocări au întâmpinat la început și cum văd ei relația dintre mâncare, oraș și comunitatea din jurul unui mic loc de pe strada Batiștei.
Cum a apărut UnaCaldă?
Oamenii din spatele Una Caldă sunt Daniel Kosuth (39 ani) și Octavian Răchită (40 ani). Amândoi avem o experiență limitată în HORECA, noi lucrând în industria cinematografică / media. Ce ne-a adus însă pe drumul acesta este aprecierea pentru mâncarea bună și accesibilă și senzația că, în București, o găsești din ce în ce mai greu. Sămânța acestei idei a venit din ambele părți.
Pe de-o parte, eu, plimbându-mă pe străzile din Siena, Italia, acum câțiva ani, am dat peste un local unde am mâncat cea mai delicioasă plăcintă cu brânză, ceva destul de similar cu merdeneaua românească. De atunci m-am gândit că ar fi mișto să avem și noi în București ceva similar: bun, rapid, accesibil și proaspăt.
Pe de altă parte, Daniel îmi tot propunea de un an să facem o mică afacere împreună într-un domeniu total diferit de cel în care activăm; săptămânal primind de la el câte o idee nouă. Una Caldă s-a cristalizat când am mâncat într-o zi, în București, un pateu îndoielnic, rece și scump.
Cu memoria experienței din Siena, l-am sunat pe Daniel și am mers într-un tur al patiseriilor din oraș ca să aflăm dacă există ceva care să satisfacă ideea unui produs ideal. Am terminat ziua fără să identificăm acel loc ideal, dar în aceeași măsură entuziasmați: dezamăgiți de calitatea găsită, entuziasmați la gândul că există o problemă și, deci, și posibilitatea unei soluții.
Care a fost investiția inițială și în cât timp preconizați că o să v-o amortizați?
Investiția inițială a fost de 27.000 euro. Nu ne-am pus problema amortizării banilor, pentru că nu suntem oameni de afaceri și nu am abordat Una Caldă dintr-un punct de vedere convențional. Ce ne-am întrebat, în schimb, a fost: ne permitem să pierdem banii aceștia și ne permitem să investim timp în această afacere?
Odată ce răspunsul a fost pozitiv, am mers înainte. Bineînțeles că am avut un buget și lucrurile au urmat destul de consecvent, planul făcut, dar ceea ce ne-a ghidat a fost mai mult un sentiment: acela că avem o idee bună, care ar putea funcționa.
Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre localul vostru și de ce ați ales să mizați pe merdenele și croissante cub… ceva ce n-am mai văzut în București.
Merdenelele sunt mult mai greu de făcut decât v-ați imagina. O făină cu o umiditate puțin mai crescută, 10 minute în plus la frigider și alte 10 lucruri la care nu te-ai fi gândit niciodată pot face diferența dintre o merdenea proastă și una extraordinară.
Am ales merdeneaua pentru că este un produs întipărit în memoria culinară a românului și pentru că este relativ trecută cu vederea de patiseri. Oriunde am mers în București, nu am mâncat una bună. Legat de croissantele cub, le-am ales fiind inspirați de o carte de patiserie și de un prieten care este fan Minecraft – jocul acela în care construiești orice doar din cuburi (mulțumim, Codrin).
De asemenea, aluatul și producția acestuia sunt similare cu cele ale merdenelei.
Pare că aveți deja o clientelă fidelă. Care este „rețeta succesului” vostru?
Suntem activi de doar o lună și, într-adevăr, avem câțiva clienți care ne vizitează frecvent. Chiar dacă am avea o rețetă, cred că este prea devreme să ne dăm seama ce funcționează și ce nu.
Ce știm însă este că depunem mult efort ca să facem cele mai bune produse pe care suntem capabili să le facem și să oferim clienților nu doar o „merdenea”, ci o zi mai bună.
Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?
Cea mai mare provocare este gestionarea timpului disponibil. Cum facem să dedicăm timpul necesar acestui loc și, în același timp, să ne îndeplinim celelalte datorii: proiectele în care suntem implicați, familia și timpul personal.
Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care ați deschis-o?
Vrem să oferim exact ce ne dorim pentru noi înșine: mâncare bună, proaspătă și accesibilă și credem că locul nostru are șansa de a contribui puțin la revitalizarea zonei Batiștei.
Ce vă place vs. ce nu vă place la București?
Ne place că este un oraș sigur. Nu ne plac traficul, infrastructura, lipsa spațiilor verzi și costurile mari pentru ceea ce oferă.
Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada de activitate?
Cum ziceam, am deschis de doar o lună și sunt sigur că vor mai fi multe lecții, dar ce am învățat până acum este că oamenii nu vor doar un produs, vor și o experiență socială, să schimbe o vorbă sau un gând, chiar dacă la noi servirea se face momentan la geam.
Ce planuri aveți pentru UnaCaldă pentru restul lui 2026?
Să diversificăm meniul, să optimizăm producția produselor, să rearanjăm puțin spațiul astfel încât să adăugăm câteva mese înăuntru și să atingem break-even.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | POVEȘTI DE SUCCSE
