ANDRA DOMNIŢANU, tattoo artist: „Gândesc în imagini”
Andra Domnițanu aka @andraaad s-a născut într-o noapte în care părinții ei au decis, pe drum, să plece din București spre Galați pentru ca ea să vină pe lume în orașul de origine al familiei. După primii ani petrecuți la Galați, s-a mutat înapoi în București, orașul în care a crescut și în care trăiește și astăzi, la 28 de ani.
Pentru Andra, arta și durerea s-au împletit constant în pasiunile ei. Este tatuatoare și practică pole dance, iar de aproximativ un an s-a dedicat stilului exotic, pe care îl explorează în performance-urile sale. În paralel, se ocupă și de partea de marketing a companiei de familie.
Cum a început povestea ta cu arta tatuajelor? A fost o alegere spontană sau ceva planificat în timp?
Primul tatuaj mi l-am făcut spontan în Londra, pentru că acolo se făcea ceva ce nu găseam în România. Se făceau tatuaje cu cerneală care reacționează la lumina UV.
În timp ce mi se tatua un design cu o mandală făcută de mine într-o aplicație pe telefon cu două zile înainte, mă uitam în jurul meu prin salon. Observam cum lucrează artiștii, cum discută cu clienții, cum creează sau își aranjează stațiile de lucru și vedeam clar cât de mult le place ceea ce fac.
Am stat și mi-am imaginat cum ar fi să fac chiar eu așa ceva și m-a cuprins un val de entuziasm, de curiozitate și de idei. Practic, dorința de a face tatuaje a apărut odată cu primul meu tatuaj. Eram hotărâtă că vreau și eu.
Ai o formare artistică clasică sau ai învățat totul din practică? Cum ți-ai defini stilul personal ca tattoo artist?
Înainte să tatuez, eram pasionată de tatuaje ornamentale, geometrice, de tip mandală. Mi-am făcut un portofoliu cu astfel de desene și am început să-mi caut un apprenticeship pe la saloane.
Am fost „adoptată” de Vlad Constantin, care mi-a spus că nu mă ia ca ucenic clasic care ar sta să facă ordine și curățenie după el. În schimb, mi-a făcut o listă cu tot ce trebuie să îmi cumpăr pentru a tatua, m-a ținut pe lângă el în timp ce lucra pentru a-mi explica în detaliu și m-a încurajat să exersez cât mai mult pe piele artificială. Mi-a explicat că stilul care mă pasiona pe mine avea o cerere foarte mică în București și că ar trebui, la început, să lucrez și alte stiluri.
Astfel, am început surprinzător de repede să am primii mei clienți. Este șocant câți oameni cer tatuaje când acestea sunt gratis. Ulterior, am început să cer bani, să mă dezvolt și să îmi dau seama ce îmi place să tatuez.
În prezent, fac tatuaje minimaliste și linework, uneori blackwork, și îmi place să includ accente whimsical sau ornamentale.
Ce înseamnă pentru tine un „tatuaj reușit”? Doar tehnic sau și emoțional?
Un tatuaj reușit îi complimentează clientului corpul în viața de zi cu zi, ca un accesoriu timeless, îi intensifică identitatea fizică și îl face recognoscibil. Desigur, este obligatoriu ca tatuajul să fie lucrat curat și corect și să se apropie cât mai mult de viziunea clientului.
Cum reușești să transformi o idee vagă a clientului într-o operă de artă personală?
Gândesc în imagini, așa că atunci când el îmi explică ce „OZN-uri” are în cap (vorba unei cliente), îmi apar automat în minte câteva idei. Le pun în plan fizic pe tabletă grafică, adăugând detalii pe măsură ce desenez, iar astfel eu și clientul avem un punct de plecare.
Pornind de la acesta, se face treptat tranziția de la imaginea din mintea mea la imaginea din mintea lui. Clientul îmi cere să adaug, să scot și să modific părți ale designului până când aud: „Da! Este super așa, îmi place.”
Ai vreo poveste de client care ți-a rămas în minte și pe care o porți cu tine?
Abia mă apucasem de tatuat și până atunci o făcusem doar pe piele artificială. Un prieten de-al unui prieten a auzit de noua mea pasiune și a hotărât că își dorește foarte mult un tatuaj și, fiind gratuit, vrea să și-l facă la mine. Am fost puși în legătură și mi-a cerut să îi fac o rândunică pe gât. Pielea de pe gât este sensibilă, doare, iar poziția nu este cea mai confortabilă pentru un începător.
Luând aceste lucruri în considerare, am ajuns la concluzia că vreau să fac tatuajul pentru că am încredere în mine și m-am pus repede pe desenat. Voiam neapărat să mă bucur de oportunitatea de a tatua piele reală. Mi-a plăcut enorm cum se simțea aceasta sub ac, față de cea artificială. Tatuajul a ieșit chiar bine, având în vedere circumstanțele și faptul că era prima mea experiență. Când mă uit la el, nu observ greșeli neapărat, ci doar detalii pe care acum le-aș îmbunătăți și le-aș executa mult mai frumos.
Din păcate, deși am dat indicații de aftercare, tatuajul nu s-a vindecat bine pentru că l-a dat o singură dată cu cremă. Așa că, în final, nu am obținut nicio garanție că a fost bătut corect.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Cea mai mare provocare a fost execuția unui tatuaj cu o jumătate de față de tigru, deoarece se ducea în zona realismului. Acest stil nu mă pasionează și, în general, refuz tatuajele în afara zonei mele de expertiză. Am vrut doar să îmi demonstrez că pot.
În plus, trebuia să-i fac tatuajul unui tătic căruia îi tatuasem și fiica și soția în trecut. Mi s-a părut drăguț să aibă toți trei experiența de a fi tatuați de mine.
Care este partea preferată a procesului: schițarea, tatuarea propriu-zisă, reacția clientului?
Tatuarea propriu-zisă este cea mai plăcută parte. Este atât de satisfăcător să vezi cum se completează ușor-ușor designul stencilului și tatuajul prinde contur.
Este plăcută și conectarea cu oamenii. Clientul te lasă să îi atingi pielea, adică îți permite să intri în spațiul său personal fizic, ceea ce creează uneori un sentiment de vulnerabilitate pentru el. Acest lucru se traduce și la nivel psihic prin a te lăsa să îl cunoști mai bine.
Dacă le dai ocazia, clienții îți povestesc experiențe amuzante, traumatizante, bârfe, curiozități. Unele ședințe de tatuat se transformă în mini-sesiuni de terapie. Se râde mult, se reflectează, se trag concluzii și, în final, clientul pleacă mereu simțindu-se mai bine, ascultat și tatuat.
Ce sfaturi ai pentru cineva care își face primul tatuaj?
Știu deja că te-ai gândit mult la semnificația tatuajului. Dar, pe lângă ce vrei tatuat, trebuie să te gândești și cum vrei tatuat. Există mai multe stiluri de tatuaje. Descoperă-le și alege câteva care îți plac, apoi selectează două care se potrivesc bine între ele.
Acest aspect este important pentru a avea un corp tatuat coerent.
Cere modificări ale designului, indiferent de cât de multe sunt. Alege ce îți place ție, nu ce îi place prietenului care te însoțește. Cere o dimensiune diferită a stencilului și repoziționarea lui până când ești mulțumit. Gândește-te și răzgândește-te de 100 de ori dacă este nevoie. Este în regulă. Nu trebuie să-ți fie rușine.
Tatuatorul nu ar trebui să se supere pe tine. Dacă se comportă urât sau ciudat, pleacă. Există artiști drăguți și înțelegători. Meriți o primă experiență plăcută și confortabilă. Dacă tatuatorul îți recomandă o dimensiune mai mare pentru a se păstra mai bine tatuajul în timp, ascultă-l!
Ce obstacole ai întâmpinat în parcursul tău ca tattoo artist și cum le-ai depășit?
Consistența și perfecțiunea au fost problemele mele principale. De multe ori m-am descurajat și m-am lăsat de tatuat în perioadele respective. De fiecare dată când făceam tatuaje pe degete, nu se vindecau bine și consideram că nu știu să tatuez. Îmi invalidam toată munca depusă până atunci și renunțam.
Discutând cu alți artiști, am aflat că degetele sunt o zonă pretențioasă și tatuajele nu se prind mereu bine din prima. Unii artiști refuză să facă tatuaje în această zonă.
În timp, am învățat să îmi validez munca, să îmi permit să fac retușuri tatuajelor care nu se vindecă perfect, să învăț cum să tatuez fiecare zonă de pe corp — deoarece se comportă foarte diferit — și să mă încurajez singură să continui fără să caut perfecțiunea la fiecare pas. Doar continuând poți învăța.
Acum știu să fac tatuaje pe degete care țin și nu mai privesc retușurile ca pe consecința unei greșeli. Tatuând tot mai mult am văzut că și alți artiști mă cheamă la retuș și este un lucru normal. Tot ce trebuia să fac era să nu mă mai persecut singură și să vorbesc fără rușine despre asta.
Cum vezi evoluția industriei de tatuaje în România? Ce s-a schimbat în ultimii ani?
Au apărut tot mai multe cursuri de tatuat, față de perioada în care m-am apucat eu, când obișnuit era să te ia un tatuator sub aripa lui. Observ peste tot în jurul meu, printre prieteni și cunoscuți, persoane care se apucă de tatuat. Totuși, puțini dintre ei duc la bun sfârșit ce au început și câștigă bani din asta.
Partea bună este că mai mulți oameni sunt educați vis-a-vis de această industrie, înțeleg cât de multe presupune procesul de tatuat și pot identifica nereguli în saloanele în care se duc în calitate de client. Piața se suprasaturează încet-încet, algoritmul de pe social media nu mai ajută artiștii, oamenii au tot mai puțini bani din cauza inflației și, astfel, nu se mai înghesuie la tatuat cum o făceau înainte.
În schimb, tatuajele sunt tot mai acceptate din punct de vedere social, ceea ce mă aduce din ce în ce mai des față în față cu persoane care vin la primul tatuaj. Observ o deschidere din ce în ce mai mare a artiștilor români spre adopția stilurilor apărute recent prin afară.
A crescut mult și turismul de tatuaje. Vin mai des pe la noi guest artiști străini, dar și tatuatorii români încep să călătorească mai mult prin alte țări cu scopul de a munci. Industria tatuajelor înflorește, se extinde în mod natural, expunerea pe social media și aspectul economic fiind grijile primare ale tatuatorilor.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | INTERVIURI
