Aniversarea lui Brâncuşi, pentru moment, o poveste (mai mult) din vorbe
De faptul că pe 19 februarie 2026 se împlinesc 150 de ani de la naşterea uneia dintre personalităţile emblematice ale istoriei artei moderne şi, totodată, al celui mai important brand cultural al României şi-au amintit politicienii noştri încă din primăvara trecută printr-o propunere parlamentară privind instituirea Anului Constantin Brâncuși, care a devenit apoi lege promulgată de preşedintele ţării.
Trecând peste faptul că celebrările par a fi un raison d’être pentru o parte dintre “rezidenţii” din Casa Poporului, deoarece, tot în 2025, au existat demersuri legislative referitoare şi la Anul Centenar al Rezervistului Militar, Ziua Reginei Maria, Anul Cultural Mihai Eminescu, Luna Femeilor sau Ziua Banatului Montan, iniţiativa este lăudabilă, doar că ar fi mai apreciată de publicul larg dacă efectele s-ar vedea dincolo de vorbele din care e confecţionată.
De atunci, a trecut însă destulă vreme, iar semnele despre cum s-ar reflecta la nivel naţional intrarea în anul aniversar Brâncuşi continuă să rămână vagi, firave sau discutabile, în contrast cu expoziţiile consistente pregătite de muzee din Amsterdam, Berlin şi Londra.
La noi, povestea s-a reluat abia cu prilejul Zilei Culturii Naționale, odată cu vorbele domnului Nicuşor Dan, “Anul 2026, dedicat lui Constantin Brâncuși, este o invitație la a privi cu încredere către viitor”, iar în aceeaşi zi, Ministerul Culturii a lansat apelul de proiecte Brâncuși150.
Formulat ambiţios ca “prim pas de stimulare a creativității și de susținere a proiectelor culturale care vor marca, pe parcursul anului 2026, această aniversare majoră”, acesta a alocat, în total, suma de 500.000 lei, adică mai puţin decât salariul pe un an al unui singur sinecurist dintre cei numiţi politic în conducerea diverselor agenţii asociate cu dezastrul economic actual!
Ce proiecte culturale ar putea fi concepute în bugete de sub 10.000 de euro fiecare, astfel încât să aspire la a avea un impact memorabil?
Rămâne de văzut, dar premisa nu e încurajatoare, mai ales în condiţiile în care interesul publicului larg pentru creaţia iconicului artist există cu certitudine, dacă ne reamintim că Brâncuși: surse românești și perspective universale, expoziţia din 2023 de la Timişoara, a avut peste 130.000 de vizitatori.
Dincolo de acest apel, singurele proiecte majore comunicate momentan sunt expoziţiile Brâncuși.
Sindromul de la Muzeul Național de Artă al României, ce nu are încă anunţată o dată de vernisare, și în a doua parte a anului, Brâncuşi şi muzele sale, pregătit de Art Safari, care, să nu uităm, este o iniţiativă privată, nu publică.
Dincolo de asta, desigur, sunt lăudabile demersurile omagiale ale entităţilor culturale din Târgu Jiu şi Craiova care poartă numele sculptorului – Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare, Muzeul Național şi, respectiv, Centrul Cultural – sau conferinţele, simpozioanele şi prezentările de carte despre Brâncuşi organizate zilele acestea în câteva oraşe din ţară, doar că, în Anul Constantin Brâncuși am prefera să vedem cu ochii noştri mai multe dintre lucrările sale decât să ni se povestească despre ele.
Pentru moment, în România, celebrăm ziua de naştere a lui Brâncuşi mai mult prin vorbe, dar, în fine, poate de asta au declarat autorităţile întreg anul 2026 ca fiind aniversar, ca să avem parte până la finalul său şi de un pic de suspans. Ca de obicei, în ceea ce priveşte poveştile spuse de politicieni, nu se întrevede însă un happy-end.
foto © centrulbrancusi.ro
Text de IOAN BIG | OPINII
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
