„Regeneza”, o nouă filă din povestea TROOPER cu BLAZE BAYLEY
Concertele TROOPER – „Regeneza”, programate la Palatul Național al Copiilor din București în serile de 28 februarie și, respectiv, 1 martie, pentru care bilete pot fi achiziționate pe www.get-in.ro reprezintă cu adevărat evenimente must-see & listen pentru fanii Rockului românesc deoarece formația, într-o componentă împrospătată, va susține un set inedit, care va include atât piese populare, selecționate din cele 12 albume de studio din portofoliul Trooper, cât și cântece deloc sau mai rar cântate live, readuse pe scenă special pentru aceste concerte.
Un alt factor care contribuie în mod esenţial la caracterul special al combo-ului de concerte „Regeneza” îl constituie prezența, în calitate de invitat special, al lui BLAZE BAYLEY, fostul vocalist Iron Maiden între 1994 și 1999, care va susține un show cu proiectul său solo, oferind publicului o experiență autentică de Heavy Metal, mai ales că, probabil, va puncta cumva și aniversarea de 25 de ani a reușitului album Silicon Messiah din 2000, care include și unele compoziții, precum Stranger in a Strange Land, destinate inițial pentru Maiden.
Despre prezența lui Blaze Bayley în cadrul concertelor „Regeneza”, ALIN COIOTU’ DINCĂ, fondatorul și liderul Trooper, a mărturisit în interviul acordat Irinei-Maria Marinescu că “este cel mai frumos cadou muzical din lume! Mă bucur foarte mult că în cadrul unui concert atât de important pentru Trooper vom avea pe scenă o frântură de Iron Maiden. Oamenii ăștia ne-au făcut viața mai frumoasă. Nu pot să explic în cuvinte cât de mult înseamnă pentru mine. Orice cuvânt, oricât de mare, este prea mic să descrie asta.”.
Povestea formației târgoviștene Trooper are multe capitole, aceasta întinzându-se pe 34 de ani, încă de la crearea primei piese, Frică de moarte, iar afecțiunea pentru muzica Iron Maiden a fost prezentă de la bun început, astfel încât, cumva natural, BLAZE BAYLEY nu putea lipsi de-a lungul acestor decenii din sumedenia de pagini care o compun. Prin urmare, am profitat de oportunitatea unui dialog pe viu cu apreciatul vocalist, textier și compozitor de Rock pentru a afla propria lui perspectivă asupra conexiunii artistice pe care o are cu România prin intermediul Trooper.
Blaze, ne amintim că prima ta apariţie live cu Trooper s-a petrecut în 2012, când aţi cântat împreună Man on the Edge şi Fear of the Dark la Hard Rock Cafe, tu fiind invitat a formaţiei pentru înregistrări la EP-ul Mercy Killer. Cum s-a născut această colaborare şi ce stă la baza longevităţii sale?
Cred că băieții de la Trooper cântaseră deja în deschidere la Iron Maiden [concertul de pe stadionul Cotroceni, din 4 august 2008 – n.r.], erau fani ai formației și, drept urmare, m-au rugat la un moment dat să contribui cu vocea, ca invitat, pentru niște piese ale lor. Am acceptat fără mari ezitări să vin atunci în România, pentru că mi s-au părut niște oameni foarte drăguți și de treabă, pe care i-am simțit că aparțin la rândul lor din această frăție ciudată a Metal-ului, care ne face să ne regăsim oriunde am fi pe planeta asta.
Totul a funcționat de minune între noi încă de la bun început, pentru că Alin, cu vocea sa gravă, este un cântăreț realmente excelent și ne-am înțeles foarte bine. Ca atare, mi se pare extraordinar că mă întorc acum în România, mai ales în condițiile în care concertul anunțat inițial e sold out și s-a mai adăugat un al doilea [care va avea loc pe 1 martie, tot la Palatul Naţional al Copiilor – n.r.], însă nu doar acesta e motivul pentru care am revenit cu plăcere în țara voastră după atâta vreme.
Îmi amintesc că experiența trăită cu Maiden în România [în 1995, la Sala Polivalentă, în cadrul Festivalului ‘Skip Rock’ – n.r.] a fost incredibilă… incredibilă! Pentru mine, acela a fost un spectacol uriaș, diferența față de altele pe care le mai susținusem fiind aceea că în sală nu erau doar tineri și headbangers, ci familii întregi. Nu mai văzusem asta până atunci în acel turneu și am fost impresionat. ‘Wow, cât este de diferit!’, m-am gândit atunci. Faptul că familii întregi erau acolo mi-a arătat ce importanță avea Maiden, adică pentru acei oameni nu mai era vorba doar un simplu concert Heavy Metal, ci reprezenta un eveniment muzical de referință din punct de vedere cultural.
Senzația pe care am trăit-o atunci a fost grozavă și m-am simțit cu adevărat privilegiat, așa că, ani mai târziu, a fost minunat să mă pot întoarce pentru a cânta alături de băieții de la Trooper. Altfel, da, chiar îmi amintesc bine momentele când s-au aflat prima dată alături de mine pe scenă [în ianuarie 2012, la Hard Rock Cafe, în deschiderea concertului Nazareth – n.r.] și am cântat împreună piesa mea Man on the Edge.
Până la concertele Regeneza de anul acesta, ai mai revenit însă alături de Trooper pentru Iron Tribute în 2014, iar asta sugerează că legăturile sunt mai profunde decât un sentiment formal de apartenenţă la o anume comunitate muzicală…
Dacă alegi această cale a Heavy Metal-ului – a oricărei forme personale de expresie artistică, de fapt -, eu cred te așteaptă multe provocări. Există întotdeauna multe persoane care nu vor ca tu să ajungi nicăieri, pentru că, în general, acestea urăsc să vadă oameni care își trăiesc visul și sunt fericiți prin ceea ce fac. Indivizi ca ăștia vor încerca mereu să te împroaște cu ceva din propriul lor mizerabilism, să transfere asupra ta o parte din propria lor nefericire. Ei formează un soi de “gaură neagră” profund negativă care îți poate înghiți toată energia, iar tu, ca scriitor, știi foarte bine asta… adresându-te unui public larg, probabil că ți se întâmplă și ție destul de des.
Din acest motiv, o asemenea fraternitate artistică este una extrem de puternică, chiar dacă ne-am născut în țări diferite și vorbim limbi diferite, fiindcă suntem conștienți… știm că ne aflăm în aceeași călătorie, iar provocările sunt similare pentru fiecare dintre noi, indiferent de conjunctură sau de modul în care alegem să pășim mai departe pe drumul ăsta. Multă lume ne spune că este imposibil să reușim în ceea ce facem, dar o facem oricum, tocmai pentru că, după câteva ore petrecute împreună, pur și simplu știm că mergem pe aceeași cale, iar asta este, în fond, esența înțelegerii între oameni.
Interviu de IOAN BIG
