Premiere teatrale de avut în vedere în februarie
Într-o realitate debusolantă, poate că simţim nevoia unor poveşti pline de miez şi spuse cu har pentru a ne mai limpezi gândurile despre cum ne raportăm la noi înşine, dar şi la ceilalţi…
„MUZICI ŞI FAZE”
după romanul lui Ovidiu Verdeş
regia: Cristian Ban | Teatrul Excelsior
Popularitatea romanului despre adolescenţa petrecută în comunism, printre benzi de “mag” sau de “cas”, scris cu multă (auto)ironie, vervă şi spirit ludic, face ca adaptarea sa pentru scenă să suscite un interes deosebit.
„Vă așteptăm la Muzici și faze să retrăim, alături de Tinuț, ultima lui săptămână de școală din vara lui 1978 – așa cum ne-am imaginat-o noi astăzi, în 2026. Alături de cei șapte actori (memorabili), am explorat umanitatea, umorul, ridicolul, dilemele și frământările lui Tinuț pentru a spune povestea celui mai cool adolescent din cartierul Panduri și cum e atunci când lumea lui și a noastră începe să se vadă altfel. Am lucrat cu gândul la ce frumos poate fi la teatru atunci când memoria personală devine memorie colectivă. Bonus: muzică live din anii ’70.” – CRISTIAN BAN
„TEROARE”
de Ferdinand von Schirach
regia: Radu Nica | Teatrul Bulandra
foto © Andrei Gindac
Piesa lui Ferdinand von Schirach, o courtroom drama despre procesul unui pilot judecat pentru modul în care a acționat atunci când a primit ordinul de a devia de pe curs un avion plin cu pasageri, deturnat de teroriști cu intenţia de a lovi un stadion plin cu spectatori, pune întrebări incomode despre demnitatea umană, iar publicul devenit juriu trebuie să decidă.
„Dincolo de problema deosebit de actuală pusă de spectacol, am ales acest text care descrie amănunțit un proces, deoarece mi se pare de neocolit dezideratul de a restabili această încredere a cetățeanului în justiție, un aspect esențial, cred eu, pentru coeziunea socială prin respectarea demnității umane spre care tindem cu toții și fără de care e greu de imaginat un viitor lipsit de convulsii.” – RADU NICA
„VICTIMELE DATORIEI”
de Eugène Ionesco
regia: Nona Ciobanu | Teatrul Mic
foto © Nona Ciobanu
Incursiune detectivistică tragi-comică în conştiinţa umană, piesa reprezintă în fapt o confesiune de o acuitate dureroasă, a cărei onestitate este mascată de zeflemeaua şi grotescul ce definesc… bietele victime.
„Pasionat de teatru, personajul lui Ionesco, Choubert, aflat într-o criză a creației, își încarnează, ca într-o farsă, Rațiunea în Polițistul care se va înfățișa la ușa sa, spre a determina identificarea și căutarea obsesivă a lui Mallot (mal în franceză înseamnă rău). Poezia pare a fi salvatoare… însă, în iureșul deopotrivă comic și tragic al căutării lui Mallot, Poetul are toate șansele să devină la fel de tiran ca polițistul pe care l-a anihilat. Mestecați, înghițiți… repetă obsesiv la finalul piesei <<victimele datoriei>> Rămâne ca fiecare dintre noi să discearnă ce, cum și când mestecă și înghite.” – NONA CIOBANU
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
