LUCRECIA DALT | Seducţia muzicii experimentale
Pentru destui melomani, chiar dintre cei realmente pasionaţi de explorările în spaţiul Indie, experimentele sonore şi muzica de avangardă nu reprezintă neapărat o preocupare constantă, dar dacă, totuşi, există deschidere pentru a intra în această zonă dinspre Electro-Pop, o punte de legătură se dovedeşte a fi recentul album A Danger to Ourselves al artistei de origine columbiană Lucrecia Dalt, apărut la exact două decenii de la debutul cu Acerca (2005), disc scos înainte de relocarea ei din Bogota la Berlin şi lansarea pe scena internaţională ca artistă de muzică electronică abstractă.
În toţi anii ce au urmat, Lucrecia Dalt, care s-a autodefinit o “vampire for velocity”, a părut inepuizabilă, cu turnee şi înregistrări care s-au înlănţuit fără pauze… altele decât în cele în care a compus OST-uri – pentru comedia dark produsă de A24, On Becoming a Guinea Fowl, de exemplu – sau a colaborat cu muzicieni la fel de atipici ca ea, precum improvizatorul experimentalist Aaron Dilloway, co-fondatorul Wolf Eyes.
Fiecare album copt în (sub)conştientul Lucreciei a contribuit la extensia “pantonarului” său de exprimare sonoră, nuanţându-i universul inclusiv la nivel conceptual, iar totul a culminat în 2022 cu LP-ul ¡Ay!, elogiat de The New York Times şi The Wire, construit ca o poveste caleidoscopică despre o entitate extraterestră care intră în contact pentru întâia oară cu mixul complicat de emoţii umane.
Ceva avea să se schimbe însă în Lucrecia după o serie de crize de sănătate, care au făcut-o în 2023 să se mute din aglomeraţia berlineză în New Mexico pentru a-şi regăsi echilibrul.
În deşert s-a născut surpriza pe care ne-o face cu A Danger to Ourselves, rezultat al conlucrării cu vechiul său partener, David Sylvian, de la Japan, în sensul că Dalt renunţă la abordarea narativ metaforică pentru a se expune pe ea însăşi, cu toate că niciodată n-a încercat să se facă uşor de înţeles şi că în continuare… se prezintă abstract, la persoana a treia.
Perspectiva storyteller-ului care investighează cu detaşare hăurile emoţionale a reprezentat mereu un fir roşu pentru creaţia ei, dar, spre deosebire de ¡Ay!, unde Lucrecia îşi filtra amintirile din copilărie legate de bolerourile tradiţionale pentru a crea o Space opera, aici nu mai există o dominantă, fiindcă texturile electronice sunt condimentate cu sonorităţi R&B, Doo-wop sau Latino, într-un ambalaj etichetabil ca Pop cinematic, care trimite anarhic la David Lynch, Mabe Fratti sau Tom Waits.
A Danger to Ourselves ne face astfel cunoştinţă cu o artistă ce renunţă la propriile inhibiţii pentru a transforma experimentele sonore într-o muzică foarte cool, izvorată, după cum spune chiar ea, din… “abyssal realm of erotic delirium”.
Text de IOAN BIG | MUZICĂ
