De vorbă cu tinerii actori din… “Gaşca de la Drept”
Interviu de DAN LUPU
Anul viitor se împlinesc 40 de ani de la lansarea filmului care avea să rămână un punct de referință pentru generații întregi – Liceenii. În 2025, cu un an înainte de această aniversare spectatorii au putut vedea pe marile ecrane Gașca de la Drept (care a avut premiera în octombrie și încă mai are proiecții punctuale în anumite cinematografe) – un film care definește într-un alt stil o altă generație, mai contemporană.
Distribuit de RoImage, lungmetrajul spune povestea a șapte studenți care se confruntă cu diverse situații limită, fiind nevoiți să le facă față împreună și să găsească soluții. Unul dintre ei are o fetiță grav bolnavă, iar ceilalți vor să-l ajute, dar complică și mai mult lucrurile.
Scenele dramatice alternează cu cele amuzante într-o înlănțuire de momente palpitante și imprevizibile, spectatorii având ocazia să „savureze o felie din viața reală” a unor studenți, deoarece amiciția care-i leagă pe cei șapte va fi testată la maximum.
Scenariul filmului are la bază cartea cu același nume scrisă de Mihai Adrian Hotca și republicată de curând, într-o a doua ediție, la Editura Universul Juridic.
Gașca de la Drept vorbește despre viața de student, cu părțile ei mai mult sau mai puțin agreabile, autorul dorind să evidențieze că, prin oportunitățile și încercarile sale, perioada studenției contribuie din plin la dobândirea unei imunități sociale.
Pentru orice fost student, fragmentul de viață petrecut în mediul academic este probabil cel mai mare furnizor de amintiri cu adevărat speciale. Cartea Gașca de la Drept a fost recompensată în 2021 de Uniunea Juriștilor din România cu Premiul „Titu Maiorescu”, iar ulterior a inspirat scenariul filmului, semnat de Emanuel Pârvu.
Lungmetrajul este regizat de Mihaela Aniței, aflată la debut, și îi are în distribuție pe actorii: Tudor Cucu-Dumitrescu, Vlad Brumaru, Ileana Puiu, Maruca Băiașu, Cezara Petredeanu, Theodor Șoptelea, Șerban Lazarovici, Ionuț Ionescu, Dana Voicu și Andi Vasluianu.
Alături de ei, publicul îi va putea recunoaște în rolurile a doi dintre profesori pe îndrăgiții actori Daniela Nane și Adrian Titieni. Șase dintre actorii-“studenți” au ne-au răspuns la câteva întrebări…
Filmul vorbește mult despre prietenie, care crezi că e lecția cea mai importantă pe care o putem extrage din Gașca de la Drept?
Ileana Puiu: Că prietenia nu e despre perfecțiune, ci despre prezență. Despre faptul că oamenii se pot dezamăgi și totuși pot rămâne aproape. Cred că filmul arată că prietenia adevărată nu se destramă atunci când apar greutățile, ci se redefinește.
Tudor Cucu-Dumitrescu: Că prietenia capătă forme noi pe măsură ce dragostea față de celălalt evoluează.
Maruca Băiașu: Că uneori prea binele este dușmanul binelui. Dar ne amintește și că noi chiar contăm pentru cei care ne sunt aproape. Nu suntem singuri. Uneori trebuie doar să întindem mâna.
Cezara Petredeanu: Ca binele făcut cu forța devine, de cele mai multe ori, rău. Cred că oamenii vor înțelege foarte clar ca întotdeauna comunicare este cheia.
Theodor Șoptelea: Nu știu dacă filmul vrea să dea lecții. E pur și simplu un exemplu. Unul frumos, pur, curat. Ce se poate extrage de acolo este umanitatea/empatia cu care simțim (sau suntem nevoiți în unele cazuri) să abordăm situații critice.
Șerban Lazarovici: Atunci când ai prieteni loiali, care te susțin, imposibilul devine posibil.
Care a fost pentru tine cel mai dificil sau provocator moment pe platoul de filmare? Dar cel mai comic?
Ileana Puiu: Cred că cel mai dificil a fost să păstrez echilibrul între forța și fragilitatea Emei – să nu cad nici în dramatism, nici în detașare. Cel mai comic… probabil momentele în care oboseala ne făcea să râdem din orice. Există un tip de umor pe platou care apare doar când ai în spate 12 ore de filmare și încă o replică de prins perfect.
Tudor Cucu-Dumitrescu: Cel mai provocator probabil că a fost cel din secvența în care țin un discurs în fața tuturor. Simplul fapt că secvența depinde în mare măsură de tine, iar echipa este formată din peste o sută de oameni care sunt atenți la ce faci, presupune un oarecare stres, dar pe care l-am îmbrățișat cu relaxare și bucurie. Nu-mi amintesc un moment comic concret, dar a rămas cu mine energia bună dintre secvențe.
Maruca Băiașu: Îmi aduc aminte că într-una dintre zile, a apărut o problemă cu o locație iar secvența a trebuit să fie regândită ca mișcare, poziții, acțiuni. Timpul fiind limitat, a fost necesar să fim super prezenți, concentrați și deschiși pentru a integra cât mai rapid noile indicații. Cele mai comice momente probabil că se întâmplau în pauzele dintre duble, când inevitabil unul dintre mai spunea ceva funny. La filmări a fost o balanță perfectă între suntem profi, ne facem treaba și ne relaxăm, râdem, povestim, glumim.
Theodor Șoptelea: Cel mai dificil probabil a fost întâlnirea cu comisia. Dar nu voi spune mai multe, voi lăsa publicul să vadă. Cel mai comic lucru… ne amuzam continuu unul pe celălalt în perioada filmărilor. Ne știam, eram tovarăși, iar asta ne a ajutat mult la chimia de pe set.
Cezara Petredeanu: Am nimerit și câteva zile în care am avut de filmat afară și era tare frig. Dar cea mai complicată secvență pentru mine a fost cea din bucătărie, cu colegul Vlad Brumaru. A fost o întreaga coregrafie, tăiam niște morcovi, trebuia să fiu atentă să stau exact în semne- a fost o noapte lungă. Cel mai comic moment cred ca a fost la bar, la Primus, când Brumaru mi-a spus o gluma fix între motor și acțiune și pur și simplu am avut o criză de râs care s-a întins pe 3-4 duble. Pur și simplu ne dăduseră lacrimile…
Șerban Lazarovici: Nu pot să zic că am avut momente dificile, dar mereu am emoții când încep un proiect nou, când cunosc o echipă nouă. Au fost foarte multe momente funny la filmare. Am avut norocul de a filma cu prieteni așa că fiecare zi a fost una plină de momente comice. Dacă ar fi să aleg unul, cred că ar fi ziua în care am filmat balul pentru că au fost foarte multe ore împreună la filmare.
Ce e mai la îndemână pentru tine: partea comică sau cea mai dramatică a uni personaj?
Ileana Puiu: Depinde de personaj. Poate că partea dramatică vine mai natural, pentru că implică introspecție, dar îmi place să descopăr și umorul din lucrurile serioase. Cred că cele două nu se exclud, orice dramă autentică are o fărâmă de autoironie.
Tudor Cucu-Dumitrescu: Știu si eu?! Probabil partea dramatică, însă ce e cu adevărat valoros pentru un actor e capacitatea de a-și asuma jobul pe care îl are de făcut, indiferent de valențele comice sau dramatice ale partiturii.
Maruca Băiașu: Cred că depinde tot timpul de pregătirea pe care o ai în spate în întâmpinarea rolului. Vorbesc aici despre repetiții, discuții cu regizorul, practic temele de acasă. La prima lectură, probabil că mi-e mai simplu să apuc latura dramatică pentru că am acces mai ușor la motoarele emoționale, care îmi aparțin și pe care le pot folosi în avantajul secvenței. Dacă vorbim despre comic, vorbim automat de matematică, structură, simț și deja despre un alt soi de lucru.
Cezara Petredeanu: Pentru mine partea comică, clar. Mă regăsesc. Mult în Ana- și eu glumesc mereu, în grupul de prieteni eu vin cu “caterinca”. Îmi dau seama ca de cele mai multe ori asta e un mecanism de apărare, cred. Înțeleg ușor și partea dramatică, mai ales dacă empatizez.
Theodor Șoptelea: De multe ori o situație dramatică poate avea un efect comic. Și invers. Nu am una pe care o simt mai la îndemână decât cealaltă. Ce-i drept, da, mă bucur ca un copil de 7 ani care primește o minge când fac oamenii să râdă.
Șerban Lazarovici: În film am experimentat mai mult partea dramatică și îmi place, dar cu siguranță mi-aș dori să explorez si partea comică. În fiecare personaj, la fel ca la orice om, există ambele părți și Cosmin cred că poate să le arate pe amândouă.
Dacă ai putea schimba un lucru la evoluția personajului tău, care ar fi acela?
Ileana Puiu: Poate mi-ar fi plăcut să o vedem pe Ema în mai multe momente în care este vulnerabilă nu dintr-un punct de vedere dramatic, ci unde lasă umorul să o destindă. Dar tocmai faptul că nu ajunge complet acolo o face mai reală. Oamenii nu se transformă brusc, uneori schimbarea rămâne doar în intenție.
Tudor Cucu-Dumitrescu: Mi-ar plăcea să existe o continuare în care să îl vedem și în afara momentului de criză surprins în film.
Maruca Băiașu: Sincer, n-aș schimba nimic. Sunt foarte împăcată și liniștită cu parcursul lui Teo.
Cezara Petredeanu: Poate aș mai adăuga niște secvențe cu Brumaru. Ca să se înțeleagă și mai bine relația dintr Tedi și Ana, dar nu sunt sigură. În rest, n aș mai schimba nimic. Îmi place așa cum e.
Theodor Șoptelea: Aș vrea să văd mai multe “felii de viață” din gașca asta cu totul. Automat aș vedea și evoluția lui. 🙂
Șerban Lazarovici: Eu, Șerban aș vrea să văd și partea empatică a lui Cosmin, să-l văd cum își îndreaptă greșelile. Dar, din punct de vedere al intrigii, cred că poate fi și mai viclean, alunecos și băgăcios.
Care e cel mai important lucru care rămâne cu tine după participarea la acest proiect?
Ileana Puiu: Încrederea în proces. În faptul că un film nu se construiește doar prin talent, ci prin răbdare, ascultare și colaborare. Gașca de la Drept mi-a arătat cât de mult contează energia unei echipe și cât de frumos se poate naște ceva autentic din lucruri aparent simple.
Tudor Cucu-Dumitrescu: Prietenii. 🙂
Maruca Băiașu: Oamenii. Colegii mei. Miha. Emi. Întreaga echipă. Le mulțumesc.
Cezara Petredeanu: Bucuria cu care veneam în fiecare zi pe platou, colegii mei, Maruca, Mihaela, Emanuel și atmosfera călduroasă și familială care s-a creat acolo, cu toată echipa.
Theodor Șoptelea: Rămâne cu mine cât de frumos, simplu și lin se poate lucra într-un context familiar și profesionist. Rămân bucuria amestecată cu melancolie precoce de la finalul filmărilor și râsetele de pe set.
Șerban Lazarovici: Au fost foarte multe întâlniri frumoase pentru care mă consider norocos. Am cunoscut-o pe Mihaela Aniței care a fost foarte curajoasă, am lucrat cu Emanuel Pârvu, Andi Vasluianu, Adrian Titieni și nu în ultimul rând am lucrat cu foarte mulți prieteni, ceea ce face din Gașca de la Drept un proiect special pentru mine.
Interviu de DAN LUPU
Foto – Courtesy of Idea Film
