DESIGN | KENOSIS: Bijuterii născute din lemn, comunitate și umanitate [Interviu cu Beck și Andreas Samuelsson]

Născut din dorința profundă de a servi oamenii și comunitățile aflate la marginea societății, proiectul Kenosis îmbină umanitatea cu meșteșugul, educația cu arta și lemnul cu poveștile celor care îl prelucrează.

Câștigător al premiului de sustenabilitate în bijuterie la Romanian Jewelry Week, Kenosis a transformat resturile de lemn în bijuterii care s-au născut organic, din nevoia firească de a crea și de a lucra împreună, o expresie autentică a „familiei Kenosis”.

Această recunoaștere confirmă nu doar măiestria obiectelor, ci și puterea comunității din spatele lor. Ce a început ca o simplă întâlnire între oameni s-a transformat, în timp, într-o mișcare care ridică, vindecă și oferă șanse reale copiilor și femeilor din comunitatea romă din Cerneteaz, o dovadă că atunci când investești în oameni, înfloresc vieți, povești și lumi întregi. Bijuteriile Kenosis vor putea fi găsite în magazinele OTOTO începând cu luna decembrie.

Descoperim povestea, provocările, momentele de lumină și visurile celor care au ales să construiască o lume puțin mai aproape de cum ar trebui ea să fie, prin vocea lui Beck și Andreas Samuelsson, promotorii proiectului Kenosis.

⁠Spuneți-ne mai multe despre voi – cine sunteți și cum (unde) a început povestea Kenosis?  

Kenosis este o întreprindere socială, care s-a născut din dorința de a face bine in jur. Fie că facem bine umanității sau planetei, atenția noastră este pe acest „bine”! Andreas, un tânăr de 20 de ani, s-a îndrăgostit de România acum 20 de ani, când a venit cu un grup de străini, în Arad, pentru a lucra cu copiii străzii. De acolo s-a mutat la sat și s-a apropiat de o comunitate de romi cu care a început un micro business social. Acolo le-a învățat pe doamnele din comunitatea romă să croșeteze căciuli, iar de la croșetat a trecut apoi la cusut accesorii din piele.

După 8 ani de zile s-a îndrăgostit pentru a doua oară, dar de data asta de o româncă. Alături de ea a deschis Asociația Seeds of Kenosis. Misiunea asociației este de a crea oportunități de incluziune pentru întreaga comunitate romă din satul Cerneteaz, cu o atenție deosebită înspre educația copiilor.

⁠Ce v-a inspirat să porniți această misiune și ce v-a motivat să lucrați cu comunitatea romă din Cerneteaz? 

Mergând pe străzile din Șiria, Andreas se întreba: ‘De ce sunt aici?’. Apoi a auzit  „o voce” în capul lui, care i-a spus: ‘ești aici ca să faci ca lumea aceasta să arate puțin mai aproape de cum ar trebui ea de fapt, să fie’. A privit spre o grădină plină de buruieni, unde într-o căsuță, trăia o familie cu copii care nu aveau mâncare.

Astfel, s-a gândit că în mod natural ar trebui să existe legume în pământ și copiii să aibă ce mânca. Dupa 8 ani, s-a mutat din Șiria la Timișoara, unde împreună cu Beck, soția lui,  și o altă prietenă, Carmen, au întâlnit o comunitate de romi. Mulți dintre copii nu mergeau la școală, iar părinții cu greu își găseau un loc de muncă.

Atunci a fost clar că ideea noastră  de a „face ca  lumea să arate așa cum a fost concepută inițial” ne-a condus spre decizia de a începe, în primul rând, o clasă unde să facem teme cu  copiii, ceva care să îi inspire, să le aducă  bucurie, iar pentru adulți, un atelier unde să-și dezvolte o pasiune spre meșteșug, dar și să găsească o comunitate strânsă, care împreună caută un micro univers unde viața este trăită în abundență.

⁠ ⁠

Cum ați ales numele „Kenosis” și ce semnificație are pentru voi?  

Kenosis este cel mai frumos cuvânt. Chenoză, fiind un termen teologic care provine din grecescul „kenosis” („golire”), el se referă la „golirea” lui Isus Hristos de slava Sa divină pentru a fi întrupat.

Deci, cu alte cuvinte, dacă te afli într-o poziție  privilegiată, unde îi poți folosi pe cei din jurul tău pentru propriile tale nevoi, alegi să te dezbraci de acest „statut”, de această poziție înaltă, și în loc sa te folosești, ajungi tu să fii slujitor. Să ajuți , să ridici, și să dai din cunoștintele tale pentru a ridica pe cei din jurul tău.

⁠Ce înseamnă pentru voi ideea de a găsi frumusețea în imperfecțiune, atât în oameni, cât și în lemn?

Credem că această „imperfecțiune” este chiar esența vieții. Nimeni nu se naște perfect, într-o lume perfectă. Suntem afectați de toate schimbările si provocările din jurul nostru, și de cele mai multe ori, acestea lasă răni vizibile atât în societate cât și în om. Dar omul are capacitatea sa răzbată si să folosească aceste cicatrici pentru a-și dovedi reziliența și forța. Acestea vorbesc apoi despre o frumusețe extravagantă.

Tot astfel și lemnul, cu care am ales să lucrăm. Este un lemn trecut prin viață, trecut prin provocări, lăsăm ca toată atenția să cadă pe aceste frânturi și  noduri, punând in evidență caracterul lui, ca ceva de apreciat, nu ca ceva de înlăturat. Ceva care spune o poveste, dincolo de camuflarea imperfecțiunilor, care vorbește despre bucuria de a fi prezent cu tot pachetul adunat de-a lungul anilor.

⁠Cum a început proiectul Kenosis Education și care au fost primii pași în lucrul cu copiii din Cerneteaz?

Proiectul Kenosis Educațional, a început chiar înainte de atelierul de tâmplărie. Adică prima  dată am început să lucrăm cu copiii, știind că ei sunt viitorul.  La început mergeam la ei pe stradă cu 2,3 pături după noi, le așezam pe câmp și ne jucam cu ei. Beck și-a adus chitara și a cântat cu ei. Era și însărcinată și a fost îndrăgită din prima.

Carmen făcea tot felul de jocuri și copilașii s-au atașat rapid de fiecare dintre noi. La scurt timp am primit un teren de la Primăria Comunei Giarmata, unde am amplasat câteva containere și am deschis Centrul de Educație, unde copiii erau bineveniți să primească ajutor pentru temele pe care le primeau de la școală și să se delecteze cu jocuri.

Ce provocări ați întâlnit în procesul de prevenire al abandonului școlar?

Lavinia Hagiu, una din profesoarele din echipa Centrului Educațional Kenosis care luptă pentru combaterea abandonului școlar, ne-a relatat că a întâlnit o serie de provocări care reflectă contextul social și familial complex al multor copii din comunitățile rome. Dar aceste dificultăți nu sunt rezultatul lipsei de voință, ci mai degrabă al unor condiții de viață dificile și al absenței unor rutine educaționale consolidate. De exemplu: lipsa unor rutine zilnice stabile, mulți copii nu au încă formate rutine clare de trezire și pregătire pentru școală, ceea ce face dificilă respectarea unui program constant de învățare și participare.

Totodată, familiile rome uneori călătoresc prin diferite țări, iar copiii sunt primii care simt rezultatul acestor plecări, care se revarsă în absențe școlare. În alte cazuri,  părinții nu au posibilitatea sau resursele necesare pentru a-i susține pe copii în procesul educațional, fie din lipsă de timp, fie din cauza propriilor experiențe limitate de școlarizare.

Acest lucru face ca rolul școlii și al cadrelor didactice să devină cu atât mai important în menținerea copiilor în sistemul educațional. De aceea, în cazul nostru, am creat chiar un parteneriat între Centrul Educațional Kenosis și Scoala Gimnazială Giarmata, unde însuși directorul și profesorii luptă alături de noi, prin implementarea unor programe dedicate abandonului școlar.

⁠Ce înseamnă pentru copiii cu care lucrați să se simtă văzuți, sprijiniți și încurajați?

Ca oricare copil, nevoia de a fi ascultat și văzut sau ajutat, chiar în task-urile mici, precum temele, înseamnă extrem de mult  și are o influență mare, chiar și asupra sănătății.

Școala îți oferă acest dar al apartenenței, dar dacă nu reușești să te integrezi? Dacă acasă nu are cine sa te ajute la teme? Dacă nu ai hainele potrivite? Cum reușești ca și copil să te simți în largul tău dacă ai atâtea piedici?

În primul rând, ne asigurăm că putem facilita o oportunitate fiecărui copil să meargă la școală, pentru a-l vedea împlinit și bucuros că este în rând cu toți copiii de vârsta lui.

Cum a apărut ideea de a lucra cu lemnul și de a transforma resturile în bijuterii?

Mergând printr-un sat, Andreas a zărit o buturugă la poarta unui sătean. A sunat la poartă și l-a intrebat dacă o poate cumpăra de la el, căci se gândea sa facă o măsuță de rugăciune din ea. Săteanul s-a distrat pe cinste când a auzit că cineva e dispus să plătească pentru o bucată de lemn care era menit pentru sobă. Lemnul era atât de frumos, și cu o mână  de șmirglu și puțin ulei, suprafața lui spunea deja o poezie.

Apoi Andreas a adăugat niște picioare din metal și gata, a ieșit o masă. Dacă te apleci spre natură și ești gata să o asculți, ea te îndrumă spre creație. Aceasta a fost prima întâlnire cu lemnul…dar nu știam pe atunci că urma să se contureze un business din asta. Iar povestea cu bijuteriile a fost la fel de naturală. Într-o zi Beck a intrat în atelier și a văzut o fată stand lângă bancul de lucru al iubitului ei. I-a spus că vrea și ea să lucreze.

Era prima oară când o fată  din comunitate ne întreba daca poate lucra in atelier, alături de băieți. Atelierul fiind un loc nepotrivit pentru ea, la acel moment, căci era si însărcinată, echipa i-a făcut spațiu in Showroom și i-am dat cateva resturi de la tocătoarele care mai conțineau urme de rășină, a luat niște smirglu și le-a prelucrat manual. Fără prea multe îndrumări.

Așa a creat Loredana Lăcătuş, la 17 ani,  primele perechi de cercei care s-au vândut ca pâinea caldă. După același criteriu de la început, am văzut atâtea resturi din lemn nobil, și nevoia fetelor de a avea un job, așa că le-am pus împreună fără prea multă pregătire și au ieșit bijuterii unice, care au stârnit un interes la care nu ne așteptam.

Ce v-a inspirat să începeți proiectul Empowering Roma Women?

Fiecare comunitate de romi este diferită, așa cum și românii sunt diferiți, depinzând de zona geografică în care au crescut. Nu ne-am dorit niciodată să schimbăm romii. Romii își au tradițiile lor de ani de zile și considerăm că trebuiesc respectați. În schimb, am întâlnit nevoia tinerelor fete de a-și găsi propria voce, dincolo de dorința de a-și întemeia o familie.

Aceste fete, de cele mai multe ori, ajung să fie mămici înainte să aibă împlinită vârstă de 18 ani. Se confruntă cu tot felul de probleme de sănătate atât ele cât și copilașii lor, sau întâmpină piedici în sistemul de sănătate, în România fiind ilegal să ai copii înainte de 18 ani.

Am vrut ca prin acest proiect să-și găsească și ele o pasiune, și să se simtă apreciate pentru talentul lor. Vocea lor poate fi auzită prin fiecare cercel purtat,  prin fiecare inel care este îmbrățișat în palme și societatea este atrasă de frumusețea asta extravagantă a lemnului combinat cu alama sau rășina. O frumusețe care reprezintă o feminitate plină de putere, gata să răzbată indiferent de piedici, exact așa cum sunt și fetele din comunitatatea romă.

Cum a fost primit acest proiect de către femeile din comunitate?

Femeile au fost extrem de bucuroase. Doamna Mandinița  Căldăraș, care lucrează deja de 3 ani cu noi, pe departamentul de bijuterii, lucra înainte la o fabrică mare, la bandă. Imaginați-vă de la producție de duzină, cum se simte ea astăzi când lucrează cercei care nu seamănă unul cu altul, pe care mai apoi îi vede purtați cu mândrie de către alte doamne.

Și ce frumos că, deși doamna Mandinița nu a avut ocazia să meargă la școală, bijuteriile ei sunt purtate cu mândrie de către multe cadre didactice care și-au schimbat încet, încet percepția asupra copiilor proveniți din familii rome.

Cum a fost pentru voi să participați la Romanian Jewelry Week?

Ireal. Nu ne-a venit să credem că și cei din jurul nostru consideră lemnul și comunitatea romă atât de valoroase precum le vedem noi. De la organizatori la participanți.

Anul acesta au fost peste 270 de designeri din 40 de țări, iar faptul că în acel ocean de bijuterii, oamenii se opreau și la standul nostru, și unele doamne stăteau chiar și câte 30 minute, probând toate bijuteriile, îndrăgostindu-se teribil, ne-a făcut să realizăm că și lemnul dar și povestea noastră au un loc în această lume mare.

Am cunoscut scriitori, curatori și multi artiști excepționali care ne-au dat și sfaturi tehnice extrem de imporante pentru noi.

Cum ați intrat în contact cu Assamblage și cum s-a dezvoltat această colaborare?

În 2023 ne-a apărut un anunț ca Școala de bijuterie contemporană, Assamblage, organizează pentru prima oară la Timișoara, Romanian Jewelry Week, Timișoara fiind Capitala Culturală din acel an. Noi, fiind din Timișoara, ne-am înscris în această ireală posibilitate de a participa cu bijuteriile noastre la cele organizate de ei.

Spre suprinderea noastră, am primit vestea șocantă că am fost acceptați. Considerăm că de acolo, bijuteriile noastre au început să capete nu doar curaj dar și mai mult sens. Atunci când cineva de prestigiu precum Assamblage School, „te bagă în seamă”, începi să crezi și tu că poate ai ceva de spus prin aceste creatii, și ne-a și provocat să creăm piese de colecție, precum Colierul cu bila de nuc îmbrăcat în alamă, care a stârnit interes și spre Milano în acest an.

⁠Ce a însemnat această experiență pentru echipă și cum a fost să primiți premiul special de sustenabilitate în bijuteria contemporană oferit de OTOTO?

 Suntem atât de la început în cariera noastră de „bijutieri” că nici nu am știut că se dau premii, și cu siguranță nici nu ne-a trecut  prin minte, posibilitatea. Cred că încă ne vedem extrem de mici și la început. Dar aceste momente de atenție primită, ne conștientizează că ceea ce facem cu lemnul este special, iar povestea aceasta care îmbină lemnul cu omul, putem spune că este chiar sacră.

Ne dorim să ne folosim de toate oportunitățile pentru a aduce împreună cât mai mulți oameni care celebrează arta prin lemn, dar și omul, care este cea mai frumoasă creație.

⁠Cum arată planurile de viitor pentru Kenosis, ce urmează?

În urmă cu 3 ani, atelierul Kenosis a luat foc și a ars, în proporție de 80%. De atunci până în prezent am luptat zi de zi pentru a păstra atelierul deschis. Și singurul motiv pentru care a rămas deschis, se datorează întregii comunități din România și nu numai, care ne-a sprijinit fie prin comenzi, fie prin donatii, fie prin ajutor voluntar pentru a continua și pentru a ne deschide propriul atelier.

Astfel, în luna ianuarie 2026, urmează să turnăm fundația noului atelier Kenosis, care credem noi că va fi mult mai mult decât un spațiu de prelucrat lemn. Acolo se vor naște mai multe HUB-uri pline de oameni creativi, fiecare după darurile sale, cu workshop-uri regulate unde școlile și cei interesați pot veni să exerseze lucrul în lemn, lut, metal și multe alte arte.

⁠Dacă ar fi să transmiteți un mesaj scurt despre esența Kenosis, care ar fi acela?

Kenosis este despre a te dărui într-un mod care nu face neaparat sens pentru cei din jur. Dar credem că schimbarea vine atunci când ești dispus să investești în om. Să te conectezi cu el și să-i dai voie să înflorească.

De aceea, numele nostru cu adevărat este „Seeds of Kenosis”, pentru că ne dorim să plantăm semințe de iubire în comunitatea din jurul nostru, cu speranța ca în urma noastră să nu rămână doar un produs mișto, ci un ROD bun, al umanității.

Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ