Olărit urban în Popa Nan… unde Bucureștiul prinde formă pe roată
ANDRA ACHIM este artist vizual și ceramist, absolventă a Universității Naționale de Arte București, secția Ceramică–Sticlă–Metal (promoția 2017). La scurt timp după terminarea studiilor, începe să predea olărit și modelaj la atelierul Art Time din București, loc care avea să-i devină atât spațiu de lucru, cât și sursă de inspirație. Pe lângă activitatea pedagogică, Andra are o practică artistică solidă, lucrările sale – obiecte utilitare, piese sculpturale și bijuterii – distingându-se prin rafinament, sensibilitate și curiozitate pentru forme neobișnuite. Artista participă constant la expoziții de grup și proiecte culturale, având colaborări cu galerii, cafenele și spații alternative. Este atrasă de explorarea limitelor obiectului de design, de experimentarea glazurilor și de universul natural, de la insecte la peisaje marine.
Cum a început povestea ta cu ceramica? Care a fost momentul în care ai atins pentru prima dată lutul și ai simțit că „aici e locul tău”?
Prima interacțiune cu lutul a fost în anul 2013, în spațiul unui domn care ținea ateliere pentru copii. Eu luasem o pauză de la facultate, pe atunci studiam design vestimentar, dar nu eram tocmai împlinită. În scurt timp am devenit ucenică în acel mic atelier, am lucrat acolo aproximativ 6 luni, după care am realizat că vreau să studiez ceramica mai serios, așa că în 2014 am dat examen la UNARTE, secția CSM (ceramică, sticlă, metal) și de atunci nu m-am mai oprit din lucru.
Ai o formare de artist vizual, cum ai ajuns să combini arta contemporană cu meșteșugul tradițional al olăritului?
În facultate nu eram neapărat încurajați să învățăm arta olăritului, el exista doar ca variantă de opțional, iar eu nu am mai prins loc. Dar, cum universul le aranjează pe toate, am cunoscut-o pe Aniela Ovadiuc, ceramistă, care mi-a propus să lucrez pe timp de vară în atelierul de creație ArtTime, care tocmai se deschisese. În spațiul ArtTime am găsit 6 roți disponibile pentru joacă și o sete mare pentru această tehnică încă străină mie. Multe seri le petreceam pe Youtube, urmărind mișcările olarilor de pretutindeni și, ușor-ușor, am început să prind curaj. Mi-a luat câteva luni bune să învăț centratul la roată, dar după multe obiecte strâmbe și accidentate, a ieșit și ceva simetric.
Ce ne poți spune despre bijuteriile și obiectele tale de artă? Ce te inspiră cel mai mult atunci când creezi – natura, orașul, oamenii, emoțiile?
Contează foarte mult starea în care mă aflu. Folosesc arta ca pe o formă de catharsis, mă ajută mult să-mi eliberez emoțiile. În lucrările de ceramică sculpturală abordez teme personale, spirituale, uneori și teme sociale legate de condiția femeii și a copiilor. Sunt mamă, femeie, iubitoare de natură și animale. Încă din copilărie am avut o fascinație pentru insecte. Dacă atunci când eram mică făceam insectare, acum am un terariu în care îngrijesc o călugăriță. În schimb, când vine vorba de obiecte sau bijuterii, pădurea și marea ar fi pe primul loc ca sursă de inspirație.
Cum ai descrie conceptul de „olărit urban”? Ce îl face diferit de olăritul tradițional?
Conceptul de olărit „urban” a venit dintr-o joacă, când filmam un material pentru atelier. Trăim într-un oraș foarte viu, care ne modelează viața în fel și chip. Uneori e obositor, alteori te inspiră. Diferența dintre cele două ar fi în primul rând contextul, care e unul modern, apoi scopul atelierelor, care e unul recreativ. Chiar dacă apreciez estetica tradițională, sunt mult mai atrasă de designul contemporan.
Ce se întâmplă într-un curs de olărit la ArtTime Atelier? Cum arată o zi obișnuită în atelierul tău?
Cursul e gândit într-un regim de hobby, să-i spunem o introducere în tainele olăritului. O sesiune durează 60 de minute, timp în care clienții pot face 2 obiecte sub îndrumarea mea. În general realizăm obiecte utilitare, de dimensiuni medii, mai ales dacă sunt la prima vizită. Eu mă adaptez la ideile și nevoile clienților, ador să primesc provocări și să încerc alături de ei obiecte pe care în mod normal nu le-aș face pentru mine. Clienții lasă obiectele în atelier pentru uscare și ardere.
Timpul de predare este de 14 zile. Majoritatea revin să le și picteze cu glazuri, iar după o a doua ardere, procesul e complet și obiectele impermeabile. Cel mai mult îmi place când organizăm teambuilding-uri sau zile de naștere. Având mai mult timp la dispoziție, putem încerca lucrări mai complexe, intrăm în detalii și ajungem să ne și cunoaștem.
Care sunt locurile tale preferate din oraș – acele colțuri care te relaxează sau îți aprind creativitatea?
Parcul Sticlăriei și Delta Văcărești.
Dacă Bucureștiul ar fi o piesă de ceramică, cum ar arăta?
Un balcon cochet, decorat cu basorelief organic. Titlul ar fi „Atenție, cade tencuiala”.
Ce urmează pentru tine și pentru ArtTime Atelier? Noi cursuri, expoziții, colaborări?
În luna decembrie vom organiza un târg de Crăciun, pe 13 și 14. Va fi primul nostru târg, vom fi 6 participante, toate artiste din sfera artelor focului. Va fi un târg micuț, dar sunt sigură că va ieși bine pentru că îl facem din pasiune. Eu pregătesc o expoziție personală care va avea loc în primăvară la Alert Studio. Nu dau foarte multe detalii, dar tema principală sunt insectele.
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
