Reprezentarea identitară a portului popular în artă la Muzeul Național de Artă al României
România prezintă o frescă vie a aventurilor artistice ale iei, în diverse tehnici, de la pictură și sculptură, la grafică, fotografie, obiect, instalație, film, muzică, afișe, modă, timbre, cărți de joc, vaze, bancnote, cărți, albume, desene animate și manuale școlare.
Încă din secolul al XVI-lea, continuând cu secolele al XIX-lea și al XX-lea, cu realismul socialist și până în contemporaneitatea imediată, ia românească a constituit un subiect artistic major.
Recent vernisata expoziţie România – reprezentarea identitară a portului popular în artă de la MNAR, ce va rămâne deschisă publicului pana pe 8 februarie 2026, relevă felul în care s-a articulat de-a lungul secolelor un limbaj formal, simbolic, decorativ și totodată ideologic în care ia și costumul folcloric au jucat rolul pivotal de agregare, de promovare politică și uneori de impunere vizuală a românității.
Expoziția urmărește evoluția iei în arta românească, de la reprezentările secolului XVI, până la cele ideologice și propagandistice din secolul XIX.
Sunt prezentate lucrări precum portretele Mariei Bibescu de Constantin Lecca și Carol Popp de Szathmari sau ale Mariei Rosetti de Constantin Daniel Rosenthal și Nicolae Grigorescu, precum și campaniile fotografice și picturale prin care familia regală a fost asociată cu ia și costumul popular. Acest trend continuă în perioada interbelică, în arta modernă și avangardistă românească.
Ulterior, în arta realist-socialistă și în arta oficială a regimului comunist, ia devine un simbol vizual al identității naționale, contrastând cu aparițiile ei în discursul spiritualist-românist și în arta critică subversivă din anii ’80. După 1990, ia a fost folosită politic ca instrument de propagandă și ca marcă identitară, așa cum arată numeroase lucrări de artă contemporană.
Expoziția pune în context aceste evoluții, arătând contrastul dintre ia ca simbol și vestimentația reală din diferite perioade, iar modelul ideologic și trans-istoric este pus în dialog cu realitatea socială, evidențiind atât valorile, cât și riscurile folosirii ei ca simbol identitar.
Peste 320 de piese, provenind din patrimoniul MNAR și din diverse muzee naționale și internaționale, din colecții private și de la artiști contemporani oferă publicului cel mai bogat material de reflecție și bucurie vizuală pe acest subiect, prezentat vreodată într-un muzeu.
De vizitat!
Text de TEODORA BRATU | ART EXPO
