Nu mă lăsa să mor | Un necrolog în imagini: debutul poetic al lui Andrei Epure
Lungmetrajul de debut al regizorului și scenaristului Andrei Epure, Nu mă lăsa să mor, va ajunge în cinematografele din România pe 5 decembrie 2025, după premiera mondială din această vară, în competiția Cineasti del Presente a Festivalului de la Locarno, secțiune care aduce în prim-plan vocile emergente ale cinematografiei mondiale.
Acest film aduce pe marele ecran o poveste poetică și misterioasă. Maria bântuie printr-un oraș de la malul mării, venită pentru înmormântarea enigmaticei sale vecine, Isabela, despre care se spune că vorbea cu copacii. Pe măsură ce nopțile devin tot mai lungi, Maria adoptă câinii Isabelei, îl cunoaște pe fiul acesteia și întâlnește un tăietor de lemne care se teme să adoarmă.
Filmul continuă universul scurtmetrajului Interfon 15, care a avut premiera la Cannes, în 2021, în cadrul Semaine de la Critique, și a fost ulterior selectat și premiat la numeroase festivaluri internaționale.
Dacă în Interfon 15, câțiva locatari descoperă trupul neînsuflețit al unei vecine în fața blocului, iar povestea se construiește în jurul reacțiilor și percepțiilor lor, în Nu mă lăsa să mor, dezvoltat în cadrul La Résidence du Festival de Cannes și Next Step – Semaine de la Critique, protagonista, Maria, încearcă să afle cine a fost femeia decedată.
Pe lângă tema filmului, Andrei Epure păstrează din scurtmetrajul Interfon 15 atât o parte din distribuție, inclusiv pe Cosmina Stratan, care interpretează rolul principal, cât și locația – scara de bloc unde se desfășura acțiunea inițială. Nicoleta Lefter și Gabriel Spahiu, alături de mulți alți actori, completează distribuția filmului.
Cunoscut pentru scriitura sa atentă și nuanțată, evidențiată în filme precum Om câine (2021), regizat de Ștefan Constantinescu, și Mammalia (2023), regizat de Sebastian Mihăilescu, Andrei Epure colaborează de această dată cu Ana Gheorghe la scenariul filmului pe care îl și regizează.
„Este un fel de reconstituire post-mortem a unui personaj în absență, despre ceea ce rămâne după moartea cuiva care ne-a fost aproape – dar aproape în sens fizic, o prezență cotidiană, fără o legătură reală, uneori chiar fără să-i fi știut numele”, mărturisește Andrei Epure, într-un interviu, explicând astfel interesul său pentru un subiect pe care îl readuce în atenție.
El adaugă:
„Am vrut să fac un film despre relația noastră cu moartea, în toate aspectele ei: birocratice, terifiante și uneori comice. Mi-am dorit un fel de necrolog în imagini – parțial, dar cât se poate de palpabil – care să arhiveze trecerea prin viață a cuiva ce a lăsat puține urme”.
Text de RĂZVAN SĂDEAN | FILM
