1OO de ani de Art Deco
În urmă cu un secol, între 29 aprilie şi 8 noiembrie 1925, la Paris a avut loc Expoziția Internațională de Arte Decorative și Industriale Moderne.
Evenimentul a fost un punct de cotitură în istoria artei, arhitecturii și designului, iar un nou stil a luat naștere: elegant, dar opulent, orientat spre viitor, dar inspirat de tradiție. Ceea ce avea să devină cunoscut mai târziu sub numele de Art Deco a adus împreună sub umbrela sa creatori diverși precum René Lalique, Émile-Jacques Ruhlmann și chiar Le Corbusier, toți uniți de fascinația pentru modernism. Cu toate acestea, Art Deco nu a fost niciodată o mișcare unică sau unitară. Limbajul său s-a inspirat din surse diverse, de la antichitatea clasică și cubism la renașterea egipteană și era industrială.
Ideea expoziției a apărut pentru prima dată in 1911, cand Rene Guillere, președintele Societe des Artistes Decorateurs, a propus un eveniment internațional pentru a reafirma poziția de lider al Franței in domeniul designului. Inițial planificată pentru 1915, expoziția a fost amanată din cauza Primului Război Mondial, dar a continuat să genereze anticipare prin intermediul presei și al revistelor de specialitate.
Numai lucrările cu „inspirație nouă și originalitate reală” urmau să fie acceptate, iar orice imitație a stilurilor istorice era interzisă.
Cu toate acestea, acest ideal al modernității s-a dovedit a fi greu de atins. In absența unor criterii clare, interpretările au variat foarte mult, expunand tensiunile dintre designerii de avangardă și cei care, deși imbrățișau progresul, rămaneau atașați formelor tradiționale.
Art Deco iși avea rădăcinile in designul tridimensional, de la arhitectură și amenajări interioare la mobilier și bijuterii, dar a ajuns și in alte medii precum arta, grafica și moda. Influențat de mișcări precum Art Nouveau, cubism, constructivism și futurism, Art Deco a imbinat experimentarea artistică cu revoluția industrială.
Artiștii căutau să realizeze obiecte care să fie atat spectaculoase și impresionante, dar și funcționale. Au ales să imbine materialele moderne, precum cromul, oțelul inoxidabil, sticla și bachelita, cu materiale exotice și luxoase, cum ar fi jad, fildeș, lac și lemn rar. Motivele caracteristice includeau figuri feminine stilizate, animale, frunziș și raze de soare, toate simplificate in forme geometrice elegante.
Cel mai popular domeniu in care și-a lăsat amprenta a fost arhitectura.
Clădiri iconice precum Chrysler Building, Empire State Building și Rockefeller Center erau decorate cu linii verticale, detalii sculpturale și ornamente metalice. Mobilierul și designul interior au urmat același rafinament, in această perioadă fiind populare piesele lucioase, suprafețele oglindite și formele unghiulare.
Mișcarea a transformat și artele vizuale.
Pictorița poloneză Tamara de Lempicka a devenit una dintre vedetele sale, portretele imbinand geometria cubistă cu eleganța. In designul grafic, influența Art Deco s-a văzut in afișe și tipografie impresionante, culori indrăznețe, linii verticale puternice, spații goale și fonturi sans-serif care reflectau arhitectura vremii. Designeri precum Ernst Deutsch și A. M. Cassandre au adus această estetică in publicitate, creand imagini puternice pentru mărcile de lux.
Filmul și literatura au absorbit, de asemenea, spiritul Art Deco.
Metropolis (1927) al lui Fritz Lang a imaginat un oraș futurist cu forme inalte și estetică mecanică, in timp ce Marele Gatsby al lui F. Scott Fitzgerald a surprins sentimentul de eleganță, exces și ambiție modernă al epocii.
Marele Gatsby
Cand vine vorba de modă, această perioadă a urmărit o transformare fundamentală a siluetei feminine.
Liniile delicate și rotunde ale orientalismului antebelic al lui Paul Poiret au cedat locul unei abordări mai arhitecturale. Rochiile Jeanne Lanvin, cu șoldurile rigide și broderiile complexe, reflectau o interpretare nostalgică, dar modernizată a rochiilor de curte din secolul al XVIII-lea. Severitatea costumelor din jersey ale lui Coco Chanel exprima o estetică minimalistă. Ambele abordări co-existau in cadrul Art Deco, reveland ambivalența perioadei față de progres și dialogul său constant cu trecutul.
Deși popularitatea sa a scăzut in perioada de austeritate a celui de-al Doilea Război Mondial, Art Deco nu a dispărut niciodată cu adevărat. Paleta de culori indrăznețe și bogate și formele geometrice au revenit in forță sub forma stilului Neo Art Deco in era post-pandemică.
Text de TEODORA BRATU | ARTĂ & CULTURĂ
