Peisaj cultural mohorât la sfârșit de toamnă 2025
Dacă ar fi să judecăm din perspectiva reușitei unor festivaluri care au avut loc în ultimele săptămâni în România, indiferent că am avea în vedere teatrul (Festivalul Național de Teatru – București), DbutanT (Sfântu Gheorghe), Festivalul Național de Comedie (Galați), Săptămâna Teatrului Tânăr de la Buzău), literatura (Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, FILIT de la Iași), filmul (Les Films de Cannes à Bucarest, Astra Film Festival (Sibiu), Dracula Film Festival de la Brașov), muzica (SoNoRo – București, Discoteca – Cluj, One Jazz Baia Mare) sau designul și arta contemporană (Simultan – Timișoara, iMapp sau Diploma Show – București, Lumina Noctis – Ploiești), am putea spune că, pentru amatorii de experiențe culturale trăite nemijlocit, această toamnă este una frumoasă, ba chiar extraordinar de frumoasă, ținând cont de memorabila ediție a Festivalului George Enescu.
Doar că toate acestea țin deja de trecut, or pe noi ne interesează prezentul și viitorul… măcar cel apropiat.
Mai avem în față încă o lună din acest anotimp, în care, din păcate, peisajul cultural se schimbă radical din punct de vedere al consistenței și calității propunerilor, astfel încât e greu de crezut că nivelul actual de apreciere se va menține până la finalul toamnei, cel puțin în privința evenimentelor care ies din sfera de interes strict local, și nu din motive imputabile performerilor sau creatorilor.
Pentru că nu trebuie pierdut din vedere un simplu fapt, și anume că majoritatea festivalurilor menționate sunt rezultate ale planificării și, implicit, ale bugetării acestora cu multe luni în urmă, înainte ca dezastrul spre care clasa politică a împins țara să devină evident și să necesite măsuri brutale de redresare economică.
De acum înainte, vom beneficia live de noi mostre de creativitate şi talent doar în măsura în care se vor dovedi fezabile în contextul extrem de auster, iar ceea ce vedem că se întâmplă (sau întârzie să se întâmple) nu este de natură să ne încurajeze.
Instituțiile de cultură subvenționate abia au reușit să-și mențină dreptul legitim la supraviețuire prin excepțiile făcute sub presiune la OUG 52, iar companiile independente se văd obligate la o maximă precauție, întrucât potențialii sponsori se abțin momentan din cauza impredictibilității contextului economic, iar costurile vieții la nivelul publicului consumator cresc pe zi ce trece, asemenea celor de producție a unui spectacol sau concert.
De la 1 noiembrie, de exemplu, energia electrică s-a scumpit din nou, a patra oară în ultimele luni, și fiecare creștere de acest fel va contribui cu efecte negative deopotrivă la escaladarea prețului biletelor și la diminuarea posibilității efective de achiziție din partea oamenilor.
Asta nu înseamnă că peisajul cultural va fi de acum înainte lipsit de viață, fiindcă istoria ne-a dovedit că formele de manifestare a creativității, indiferent de natura acestora, au depășit mereu crizele traversate de umanitate, dar cu certitudine va fi mai sărac în evenimente cu adevărat memorabile, care să încurajeze coagularea și interacțiunea, în baza apetiturilor de consum cultural, a unor comunități mai substanțiale decât cele formate în jurul spectacolelor din propria urbe.
De aici încolo, depinde de fiecare cum își va alcătui agenda de going out în luna noiembrie, dar cred că e esențial, mai mult ca oricând, să adoptăm o poziție diferită de cea a politicienilor, adică să acordăm în continuare artelor și culturii importanţa pe care o merită!
Text de IOAN BIG | OPINII
cover Photo by Pixabay.
