Aflat la ediția a 6-a, Sibiu Contemporary Art Festival (SCAF) are loc între 6 septembrie și 5 octombrie, aducând în prim-plan tema „Reziliență”.
Festivalul reunește peste 150 de artiști din România și din străinătate, în trei spații-cheie din centrul Sibiului: Palatul Brukenthal, Muzeul de Artă Contemporană și Mănăstirea Ursulinelor.
Alexandra Runcan ne oferă mai multe detalii despre ediția din acest an în interviul de față.
Ediția din acest an a SCAF are tema „Reziliență” – cum s-a conturat această alegere și ce perspective artistice v-ați propus să aduceți în fața publicului sibian?
Tema „Reziliență” a fost propusă de întreaga echipă de proiect și agreată de curatorii ediției, Alexandru Chituță și Ana Negoiță. Dacă la ediția anterioară ne-am orientat spre ideea de a depăși granițe, acum am considerat firesc să facem un pas mai profund: acela de a sedimenta reușitele, de a rezista și de a ne statornici într-un fel dincolo de limitele deja traversate, înainte de a porni către noi itinerarii.
Reziliența, în acest context, vorbește despre capacitatea artei și a comunității de a face față crizelor și transformărilor indiferent de natura lor, dar și despre forța de a regăsi echilibrul prin dialog și creativitate. Astfel, reziliența devine nu doar o temă teoretică, ci o experiență pe care o propunem vizitatorilor: aceea de a reflecta critic, de a participa activ și de a regăsi în artă o resursă comună de încredere.
Line-up-ul artistic reunește peste 150 de nume din România și din afara țării. Ce v-a interesat cel mai mult în alegerea acestora și ce tip de viziuni sau forme de expresie aduc în festival?
Selecția artiștilor a fost ghidată de dorința de a aduce în fața publicului un dialog între perspective diverse. Ne-a interesat capacitatea artiștilor de a traduce, prin limbaj vizual, ideea de reziliență – fie că este vorba despre rezistență interioară, solidaritate socială sau regenerare culturală. Line-up-ul reunește artiști consacrați, alături de creatori emergenți, tocmai pentru a pune în lumină diferite etape și forme ale rezilienței. Fotografia artistică este, în ediția de anul acesta, una dintre direcțiile privilegiate prin care tema rezilienței capătă vizibilitate.
Cel mai important moment îl reprezintă expoziția „Sibylle Bergemann. Fotografii”, realizată de ifa (Institut für Auslandsbeziehungen) în colaborare cu Centrul Cultural German Sibiu și cu Muzeul Național Brukenthal. Este una dintre cele mai ample retrospective dedicate artistei și a fost itinerată în peste 30 de spații culturale internaționale. Expoziția reunește lucrări esențiale din aproape 35 de ani de activitate artistică: fotografie de modă, reportaj, portret, peisaje urbane, serii Polaroid și note fotografice personale. Abordarea fotografică a lui Sibylle Bergemann, atentă la cotidian, la marginile societății și la nuanțele subtile ale vieții, devine la SCAF un exercițiu de reziliență în sine.
Și în acest an, SCAF pune accent pe diplomația culturală, având Georgia ca țară invitată. Ce a stat la baza alegerii acestei colaborări și cum se reflectă prezența Georgiei în programul festivalului?
Prezența Georgiei ca țară invitată reflectă reziliența unei națiuni care, de-a lungul istoriei, „a găsit întotdeauna o cale de a prospera”, după cum a subliniat Excelența Sa Tamar Beruchashvili, Ambasadoarea Georgiei în România. Acest spirit se regăsește în festival prin proiecte de fotografie și artă digitală, care aduc publicului sibian energia și vitalitatea scenei contemporane georgiene.
Deschiderea Mănăstirii Ursulinelor ca spațiu expozițional a fost, anul trecut, un adevărat succes. Revine și în ediția din acest an? Ce alte spații vor completa traseul SCAF 2025?
Da, Mănăstirea Ursulinelor revine și în ediția din acest an a festivalului, după succesul de anul trecut, confirmând potențialul acestui spațiu de a deveni un reper al artei contemporane în Sibiu. Traseul SCAF 2025 va fi completat de Palatul Brukenthal (Piața Mare nr. 4) și de Muzeul de Artă Contemporană (strada Tribunei nr. 6).
SCAF a crescut rapid, devenind un reper în peisajul artei contemporane din regiune după doar cinci ediții. Cum intenționați să dezvoltați poziția festivalului în anii care urmează, într-un context tot mai dificil și care cere reziliență?
Creșterea SCAF s-a datorat nu doar artiștilor și curatorilor implicați, ci și Muzeului Național Brukenthal și comunității care a susținut festivalul. Pentru anii următori, intenționăm să consolidăm această poziție prin extinderea colaborărilor internaționale, diversificarea spațiilor de expunere și dezvoltarea de programe dedicate publicului tânăr. Într-un context tot mai dificil, reziliența pentru noi înseamnă continuitate și formarea unei echipe mai puternice.
Avem în vedere cooptarea de tineri curatori, inclusiv dintre cei care au făcut sau fac practică în cadrul festivalului. Prin „școala SCAF”, un segment de backstage care ne este foarte drag, avem șansa să lucrăm anual cu masteranzii Centrului de Excelență în Studiul Imaginii al Universității din București care ne confirmă că merită să rezistăm cu speranța că, poate, vom putea să le predăm la un moment dat bazele unui festival cu tradiție.
Ce le recomanzi celor care vin pentru prima dată la festival și cum pot trăi cel mai bine experiența unui festival de artă contemporană?
Experiența unui festival de artă contemporană se trăiește cel mai bine fără prejudecăți, cu deschidere spre dialog și cu disponibilitatea de a privi lucrările. Le recomand celor care vin pentru prima dată să își lase timp și curiozitate. SCAF nu este doar o serie de expoziții, ci un traseu cultural prin câteva dintre cele mai frumoase spații ale Sibiului.
