“PLAN 9 FROM OUTER SPACE” (1959, r: Ed Wood)
Regizat de Edward D. ‘The worst director of all time’ Wood (“Glen or Glenda”, Bride of the Monster”) în baza unui scenariu scris în mai puţin de două săptămâni, “Plan 9 from Outer Space” rămâne în istoria cinematografiei ca “the worst movie ever made”… paradoxal, deopotrivă o etichetă injurioasă (criticii profesionişti de cinema care l-au desfiinţat) şi laudativă (zecile de mii de fani care s-au coagulat în a-l susţine, mai ales în anii ’80, transformându-l într-un film cult).
“Plan 9? Ah, yes. Plan 9 deals with the ressurection of the dead. Long distance electrodes shot into pineal and pituitary gland of the recently dead.”. Dacă nu intuiţi din replica personajului ‘The Alien’ Ruler (John Breckinridge) despre ce e vorba şi cum s-a născut criza, vă mai dau ceva amănunte despre aiuritor de amuzanta poveste Camp imaginată de Wood: apariţia unei farfurii zburătoare deasupra unui cimitir ridică din mormânt ca zombiliţă o femeie (care ucide groparii), apoi resuscitează corpul bătrâiorului proaspăt văduv al acesteia (mort în accident rutier), iar cuplul de morţi-vii reunit în afterlife îl căsăpeşte printre cruci pe anchetatorul-şef de la poliţie.
Este testul pentru tactica imaginată de extratereştri de a preveni umanitatea să distrugă universul cu diversele lor bombiţe (inclusiv cea încă neinventată, bazată pe Solaronit, substanţă care determină expozia… particulelor solare!).
Evident, Pentagonul nu înţelege care e problema şi, ca atare, ‘Ruler’-ul din spaţiu dă impasibil ordin să fie creată o armată de morţi-vii care să ocupe capitalele lumii. Până la urmă, binele (adică omenirea) învinge.
Câteva motive pentru care trebuie să vedeţi, de curiozitate, acest film:
1.) Speech-ul prezentatorului TV (Criswell) de introducere, care aminteşte în mod neplăcut de sindromul contemporan “Breaking News/Şoc şi groază/Noi vă dezvăluim în exclusivitate adevărul!”, care a infectat marea parte a televiziunilor de ştiri din România;
2.) Ultima apariţie pe marile ecrane a legendarului Bela Lugosi (acesta murise în urma unui atac de cord în 1956 şi încă este neclar dacă Wood a filmat scenele cu el pentru “Plan 9…” sau pentru proiectele, niciodată terminate, “The Ghoul on the Moon” sau “The Vampire’s Tomb”;
3.) Microfinanţarea a fost obţinută de la baptişti, astfel încât drepturile legate de film au rămas apoi timp de ani buni în proprietatea… Bisericii, care modificase titlul original “Grave Robbers from Outer Space” in “Plan 9…”;
4.) Atitudinea anti-statală, asociată cu neîncrederea în capacitatea autorităţilor de a gestiona crizele (teme recurente în filmele cu zombie post-2000)… mai ales dacă nu uităm că Ed Wood l-a realizat în timpul ‘vânătorii de vrăjitoare’ a Senatorului McCarthy (farfuriile zburătoare peste Hollywood pot fi interpretate acum şi din perspectivă satirică).
Dincolo de asta, “Plan 9” atrage atenţia în mod ludic inclusiv prin combinarea teoriilor conspiraţioniste la modă în acea vreme apropo de secretizarea informaţiilor dobândite de guvern în legătură cu OZN-urile şi posibilele vizite ale extratereştrilor cu escaladarea cursei înarmării şi cu o proto-teorie enunţată explicit legată de necesitatea zombificării maselor ca echivalent al brain-washing-ului (resuscitarea mortilor versus ‘domesticirea’ populatiei… “Well, as long they can think, we have our problems. But those more used not to think, they are the dead… The interesting thing is that the Earth people who can think are so frightened by those who cannot, the Dead.”).
În fine, ca must-see, nu trebuie ratat zombie-ul (Inspectorul Clay, interpretat de fostul wrestler Tor Johnson) care se ridică din groapă şi se comportă mai apropiat de tipologia ce ne este familiară datorită lui Georga A. Romero decât tandemul cu alură mai degrabă vampirească specifică filmelor de groază din anii ’40 (Bela Lugosi-Maila Nurmi).
Influenţa filmului lui Ed Wood a produs efecte semnificative şi după 2000, de la adaptări teatrale (“Plan 9 from Outer Space: The Rip-Off”) la crearea de jocuri video (“Destroy All Humans!”), însă, ignorând multitudinea de remake-uri penibile, mă voi limita la o singură remarcă apropo de cinematografie şi de… viitorul apropiat.
Fără a neglija tributul din portofoliul Troma, “Space Zombie Bingo!” (1993, r: George Ormrod), Spoof interesant la “Plan 9…” (Crisco/Criswell, “death rays”, invazia din spaţiul cosmic etc), dar care se fâsâie pe parcurs datorită renunţării la firul narativ în favoarea unei simple înşiruiri de gaguri (culmea e că, de exemplu, la început, Generalul Herpes Simplex îmi era chiar simpatic), personal, îmi propusesem să fac o încercare din categoria producţiilor post-2000 cu filmul, ta-ta-ta-dam!… “Aliens vs. Scarecrows vs. Zombies”, ce mi se părea mult mai cool şi apropiat ca premisă de nebunia creativă al lui Wood decât de demersurile pur mercantile, doar că, deşi se lucrează la el de prin 2017, încă… nu e gata.
O fi din cauza invaziei extraterestre în urma căreia sperietorile de ciori prind viaţă? Nu avem de unde să ştim. Mai bine rămânem la “Planul 9”.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
Citește mai multe articole din FILM.
