Florin Coșuleț, managerul TSA: „Eu nu vreau să schimb nimic. Teatrul din Brașov are totul”

Florin Coșuleț a venit interimar la conducerea Teatrului „Sică Alexandrescu” Brașov chiar de Ziua Mondială a Teatrului, în 27 martie. O misiune provocatoare fie și numai pentru faptul că stagiunea 2024-2025 se apropie cu pași repezi de sfârșit, nu înainte, însă, de a prezenta un nou spectacol în premieră.

Însă actorul, regizorul și doctorul în cinematografie și media nu se sperie. Florin Coșuleț are un plan creionat în linii mari, despre care ne-a spus mai multe în interviul amplu de mai jos. 

Cine este Florin Coșuleț, dincolo de datele din CV?

Sunt un om. La fel ca oricare om și, totuși, unic. Un călător prin lume. În lumea mare, lumea văzută. Dar și prin cea nevăzută. Un speolog al sufletului uman. Un căutător de sensuri însetat de iubire, singura cale necesară și suficientă a umanității.

Doctor în cinematografie și media, regizor, prodecan al Facultății de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, dar și actor al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, iar de câteva luni manager interimar al Teatrului „Sică Alexandrescu” Brașov? Care este „rolul” care vă place mai mult și de ce?

Să mă joc. Să joc. Jocul. Asumarea unor sarcini, înțelegerea unor situații, raportarea corectă la distanțe… Rolul… pe scenă… în viață cu treabă… Toate cele enumerate sunt borne ale parcursului meu profesional. Un drum deloc ușor, cu mari sacrificii, dar și cu mari satisfacții.

Fiecare etapă consumată până la ultima picătură, fără a sări etape, fără forțări, fără scurtături, fără mari compromisuri. Și într-adevăr, e absolut onorant să fiu la Teatrul „Sică Alexandrescu”… aceasta este o poveste separată.

Puiu Maximilian și Sică Alexandrescu sunt două nume care au înnobilat activitatea Teatrului brașovean și care au lăsat o moștenire întregii urbe. Teatrul brașovean, de asemenea, a avut actori nume importante ale vieții culturale și, totuși, încă este un teatru doar al orașului. Vă gândiți să începeți procedurile necesare pentru a-i adăuga titulatura de „Național”, dat fiind că veniți dintr-un teatru național? 

Într-adevăr, nume colosale au bătut calea „Dramaticului” brașovean. Actori de mare talent și ținută actoricească. Artiști exemplari, care au ținut vie scena din inima țării. Nu știu încă ce implică o astfel de recunoaștere oficială, ce demersuri sunt necesare.

Ce știu e că voi face și vom face totul ca acest teatru, actorii ce-l slujesc să fie, prin producțiile teatrale, pe orbita teatrelor performante, a teatrelor de prestigiu din țara noastră și nu numai. Importanți sunt actorii, performanța actoricească, publicul, emoția și chimia dintre scenă și sală. Iar titulaturile vor veni de la sine, ca o consecință firească a demersului artistic.

Veniți dintr-un oraș cu o ofertă teatrală importantă pentru public. Cât de receptiv este publicul acolo? Cât de receptiv îl simțiți aici, în Brașov, dat fiind că deja aveți în CV și experiența de director al Centrului Cultural Apollonia și puteți spune că deja cunoașteți și publicul din Brașov. 

Sibiul teatral, Sibiul artistic este deja pe harta lumii culturale, cu un public care are acces la multe forme de manifestări artistice. Iar acest fapt îmbogățește comunitatea. Am slujit mai bine de 25 de ani acest demers. Am fost parte din această frumoasă nebunie. Totul e făcut de oameni, prin oameni, de către oameni, prin susținerea oamenilor. E o construcție care trebuie să îndeplinească anumite condiții pe care tot oamenii le pot influența.

E o chestiune de credință. Să crezi. De viziune. Să vezi. De dorință. Să dorești. Publicul nu poate fi comparat. El este mereu pregătit și așteaptă. Problema e la noi, cei care oferim. Emoția e universală, râsul e la fel peste tot, lacrima are aceeași compoziție chimică. În aplauze nu vezi culoarea mâinilor, ci doar intensitatea bătăilor inimilor.

Mai avem nevoie de teatru, în tot „spectacolul” jucat de fiecare dintre noi conștient sau inconștient și în concurența serioasă pentru atenția publicului făcută de rețelele de socializare?

Teatrul are mii de ani, noi, spectatorii prezentului, maxim o sută și puțin. El dăinuie. Noi ne stingem. Se pare că avem nevoie de această formă incredibilă de artă. Această oglindă vie, în care ne verificăm toate sentimentele umane. Unele trăite. Altele netrăite niciodată. Indiferent de ce vine peste noi, cât timp vom avea ceva uman, vom avea nevoie de frumusețea clipei, de miracolul efemerului etern.

Brașovul a lipsit ani de zile de pe scena unor festivaluri de teatru importante din țară. Ce vă propuneți să schimbați în acest sens?

Eu nu vreau să schimb nimic. Teatrul din Brașov are totul. Voi încerca să conving oameni; actori, echipă, autorități, finanțatori, public că strălucirea este acolo, doar că poate fi ascunsă sub orgolii, sub praf, sub nepăsare, sub obișnuințe, sub ignoranțe, sub neputințe. Toate acestea centrate, calibrate aduc succesul, iar participarea la festivaluri este o consecință inevitabilă.

Teatrul Sică Alexandrescu se apropie de finalul stagiunii 2024-2025. Există în plan o premieră până când „se trage cortina” acestui sezon? 

Răspunsul este acesta: O stea! O iubire! O gară! Premieră absolută la Braşov! Pe final de stagiune va avea loc punerea ȋn scenă a piesei „Steaua fără nume”, de Mihai Sebastian, ȋn regia lui Florin Coşuleț.

„Steaua fără nume” – poveste imaginată și pusă pe hârtie de Mihail Sebastian înainte de apusul destinului său nedrept, dar și la apusul unei extraordinare perioade a literaturii și culturii noastre, cea interbelică! Piesa este scrisă într-o cheie predominant comică, dar atinge sublim teme majore ale umanității. Rețeta poveștii e simplă, dar profund umană! O stea! O iubire! O gară!

O stea… 

fără nume, care se abate din traiectoria sa obișnuită; surprinzător, neașteptat, imprevizibil, determinând impactul a două lumi. Total opuse ca modalități de abordare a vieții, dar profund congruente când timpul stă!

O iubire…

vijelioasă, meteorică, incandescentă, precum un corp ceresc intrat ȋn admosfera pământului! Arderea e unică, spectaculoasă, dar și rapidă, consumându-se, paradoxal, în timp ce se dezintegrează.

O gară…

reprezentând locul comun. Locul bagajelor multe și al privirilor lungi, precum șinele de tren. Locul peroanelor udate cu lacrimi, unde oamenii se înghesuie, se ȋmbrâncesc și se împiedică, dar și unde se văd, se simt, se miros. Își vorbesc sau își zâmbesc. Locul venirilor și al plecărilor, dar și al trecerilor. Al așteptărilor, dar și al despărțirilor. Al respirațiilor scurte, al zumzetului uman în toată splendoarea lui. Al șuieratului, pufăitului, scârțâitului de tren. Trenul! Această materializare perfectă a destinului uman, care leagă drumuri de fier între inimile noastre!

În demersul nostru pământesc parcă totul se reduce la a prinde sau a nu prinde trenul. Trenul acesta pe cât de comun pe atât de personal. Trenul acesta ce te poate duce sau aduce, cine știe de unde și cine știe către unde!

Spre o stea, o iubire, o gară…

Veți păstra stagiunea spectacolelor estivale? Este necesară sau nu, din perspectiva dumneavoastră, pentru publicul brașovean și turiști?

Avem de gând să continuăm acest frumos demers al stagiunii estivale. Am lansat ideea unui nou proiect în aer liber în parcul de lângă teatru, intitulat „Poezia de la miezul nopții”, în cadrul căruia, într-o atmosferă relaxată, să avem întâlniri teatrale nocturne cu publicul nostru drag, continuate de discuții la un pahar de vin și o muzică pe viniluri. Sper să ne putem organiza încă din acestă vară.

Acum, din scaunul de conducător al echipei de actori brașoveni, ce aveți în plan pentru următoarea stagiune. Dar pentru următorii ani?

„Din scaunul de conducător”… ce tare sună! Dar e ceva și adevărat, e la etajul 5, pot privi departe din acest loc și văd foarte clar. Se vede frumos… Să fim sănătoși, să nu ne temem și să ne bucurăm, căci toate vor veni!

» Interviu de ADINA CHIRVASĂ | Evenimente Brașov