KELLY LEE OWENS Anatomia stării de visare
Lansat spre finele anului trecut, Dreamstate, noul album al artistei şi producătoarei galeze Kelly Lee Owens reprezintă o surpriză foarte plăcută într-un peisaj Techno în care experienţele ce ţin de latura „umană” a muzicii sunt tot mai rare.
Este primul său LP scos la label-ul Indie britanic Dirty Hit, care are în portofoliu nume precum The 1975, Wolf Alice sau Pale Waves, după ce precedentele Kelly Lee Owens (2017), Inner Song (2020) şi LP.8 (2022) au apărut sub egida norvegienilor de la Smalltown Supersound (Neneh Cherry, Sonic Youth, Mats Gustafsson), iar diferenţa principală este că Owens nu mai e cu mintea în viitor, ci se concentrează pe a celebra timpul prezent.
Dacă experimentalul LP.8 a fost înregistrat de artistă la Oslo cu avangardistul Lasse Marhaug, care i-a amplificat capacitatea aproape supranaturală de a crea texturi de „cârlige” sonore foarte dense chiar şi pe cele mai minimale track-uri, Dreamstate, co-produs de bateristul George Daniel de la The 1975, se relevă ca un produs creativ mult mai visceral, capabil de a converti emoţii profunde într-un format aural şi a crea o stare de anticipare, cea a pulsului crescut în aşteptarea atingerii persoanei iubite sau a brizei reci autumnale pe care o simţi înainte ca un val îngheţat să te lovească.
Dreamstate este precum cele mai frumoase vise pe care îţi doreşti să le ai cât mai frecvent, iar Owens confirmă încă o dată – prin muzica ei, care se constituie într-un portal între Dream-Pop şi Techno – că rămâne una dintre puținele artiste care s-au impus în ultima vreme ce au în egală măsură credibilitatea şi încrederea în sine pentru a atrage oamenii în spaţiul Avangardei prin condimentarea pieselor cu doza ideală de sonorităţi accesibile publicului larg.
Adeptă a principiului enunţat de Bjork, acela că „if there’s no soul in music, that’s because you haven’t put it there”, Kelly Lee Owens merită cu certitudine descoperită de melomani prin intermediul acestui album, dar, evident, nu mă refer la cei cărora le-a atras deja atenţia atunci când a fost aleasă de Depeche Mode ca opening act pentru turneul lor din 2023, în State, şi nici la pasionaţii de Pop culture care-şi amintesc de faptul că piesa ei Arthur a fost utilizată de Alexander McQueen pentru prezentarea colecţiei de toamnă în 2016.
Va deveni Kelly Lee Owens o supervedetă a muzicii Pop, mai ales că gravitează pe orbita lui Charli XCX şi a început să îşi pună în valoare tot mai mult calităţile vocale?
La cum arată şi se aude „Kelly’s World” în ultimii ani, nu ar fi deloc exclus.
Text de IOAN BIG | MUSIC STAR
Citește mai multe articole din MUZICĂ.
