POP-UP STORiEs | Game, Set, Match: Tenis și Popular Culture
După un secol de pasiune, dramă și excelență, 2025 marchează 100 de ani de istorie pe scena sportivă pariziană alături de legendarele terenuri de la Roland Garros.
Sinonim cu tenisul pe zgură, povestea turneului începe în anul 1891, odată cu inaugurarea primului Campionat Francez. Destinat la început doar membrilor cluburilor franceze, Max Decugis, eroul epocii, a câștigat trofeul de opt ori, între 1903 și 1914.
Inițial modeste, evenimentele au pus bazele a ceea ce avea să devină una dintre cele mai importante competiții de tenis din lume.
În 1897, turneul s-a extins pentru a include și proba de simplu feminin, câștigată de Adine Masson. Pentru că interesul creștea din ce în ce mai mult, în 1925, competiția a fost deschisă și jucătorilor din afara Franței, sub denumirea de French Open.
Totuși, jucătorii francezi au continuat să domine, inaugurând o Epocă de Aur. La feminin, Suzanne Lenglen a câștigat de șase ori, între 1920 și 1926, devenind astfel prima adevărată vedetă a acestui sport, în timp ce, la masculin, Henri Cochet, René Lacoste, Jacques Brugnon și Jean Borotra au câștigat împreună 10 titluri de simplu.
Punctul culminant a fost însă Cupa Davis din 1927, care a dus la construirea unui nou stadion dedicat apărării titlului.
Această arenă avea să poarte numele lui Roland Garros, un aviator căzut în luptă în timpul Primului Război Mondial. După o pauză cauzată de Al Doilea Război Mondial, titlul a început să fie câștigat prima dată de americani, iar apoi de australieni, Rod Laver, Ken Rosewall și Margaret Court dominând peisajul.
Dacă ne raportăm la universul Popular Culture, sportul devine nu doar o formă de divertisment, ci și un fenomen social și cultural care modelează identități, creează simboluri și generează eroi ai timpurilor noastre.
Elemente ale narațiunii pot fi vizibile în majoritatea sporturilor. Ne putem orienta către wrestling, unde luptătorii se transformă în personaje de teatru, întruchipând arhetipuri atent construite de cei care orchestrează mitologia din jurul lor, box, unde trecutul și identitatea le sunt prezentate într-o manieră aproape coregrafică, până la cel mai mic detaliu, sau fotbal, când comentatorii amplifică fiecare gest al jucătorilor, creând tensiunea specifică filmelor de acțiune.
Același tipar se regăsește și în tenis, ilustrând perfect noțiunea de sports entertainment.
Când tenisul a devenit un sport profesionist, în 1968, turneul a căpătat o importanță uriașă. Björn Borg (șase titluri) și Chris Evert (șapte) au controlat terenul, în timp ce stadionul a trecut printr-o serie de extinderi pentru a ajunge la cele două arene principale: Philippe Chatrier și Suzanne Lenglen.
Deși francezii au opus rezistență într-un sport tot mai internațional, spaniolii au început să domine zgura începând cu anii ‘90. Arantxa Sánchez, Sergi Bruguera și Carlos Moyà au pregătit peisajul pentru Matadorul din Manacor, Rafael Nadal, devenit, alături de Roger Federer, un simbol al excelenței și longevității în tenis.
Supranumit Regele Zgurii, Nadal nu doar că a câștigat titlul de 14 ori, dar a transformat turneul într-un teritoriu aproape intangibil pentru adversari.
Spaniolul a adus o nouă dimensiune în percepția publicului asupra sportului, imaginea sa, reprezentativă prin tricoul transpirat, genunchii bandajați și privirea concentrată, fiind folosită pentru a promova ideea succesului care nu vine doar din talent, ci și din efort constant. El a devenit ambasador global pentru branduri precum Tommy Hilfiger, Richard Mille sau Nike, a apărut în documentare, cărți și podcasturi, iar numele îi este frecvent asociat cu excelența, onoarea și sacrificiul.
În cultura populară contemporană, sportivii de succes capătă adesea statutul eroilor care inspiră prin fapte, nu prin puteri magice (așa cum o făceau cei mitologici).
Ei sunt narați în aceeași cheie precum personajele de film, cu lupte interioare, reveniri spectaculoase după accidentări, confruntări epice și triumfuri care emoționează generații de privitori.
Alături de Nadal, Federer și Djokovic, nu le putem uita nici pe surorile Williams. Ele au transformat tenisul, considerat cândva elitist, într-un sport iubit de o nouă generație de fani. În filmul biografic King Richard, tatăl lor (jucat de Will Smith) le antrenează pe terenuri publice din Compton, unde petreceau ore în șir exersând.
Oamenii au fost atât de mișcați și motivați de povestea lor încât au ajuns să se vadă pe ei înșiși. Venus și Serena au atras atenția nu doar prin servicii puternice și atletism excepțional, ci și prin mărgelele din păr, împletiturile purtate și ținutele pe care alegeau să le îmbrace, punându-și amprenta asupra culturii pop.
Odată cu ascensiunea tenisului la mijlocul secolului al XX-lea, moda a devenit un aspect important al jocului, ajutând publicul să se identifice cu anumiți jucători.
René Lacoste și Fred Perry au fost printre primii care au conceput îmbrăcăminte pentru tenis, în timp ce moda feminină a primit cel mai mare impuls de la Ted Tinling, care a rescris normele momentului.
În anul 1937, tenisul a fost difuzat pentru prima dată de BBC. Odată cu anii ‘60, Wimbledon a devenit primul turneu urmărit color, introducând o etapă importantă în istoria transmisiunilor sportive.
Pe măsură ce tehnologia a evoluat, a crescut și interesul publicului pentru poveștile din spatele meciurilor. Această dimensiune profund umană a sportului a fost surprinsă în numeroase documentare.
Un exemplu notabil este Untold: Breaking Point, care explorează lupta jucătorului american Mardy Fish, punând accent pe sănătatea mintală în sportul de performanță, un subiect rar abordat în trecut.
Nu putem uita nici de McEnroe, care oferă o incursiune sinceră în viața legendarului John McEnroe, Strokes of Genius, care explorează una dintre cele mai intense și apreciate rivalități din istoria tenisului, dintre Roger Federer și Rafael Nadal, Federer: Twelve Final Days, o privire asupra ultimelor 12 zile din cariera sportivului înainte de retragere, sau Nasty, favorit la Premiile Gopo, care ilustrează viața lui Ilie Năstase prin ascensiunea în topul mondial, personalitatea sa controversată și impactul asupra sportului.
În ceea ce privește spațiul cinematografic, filme precum Challengers au contribuit la creșterea interesului pentru tenis și pentru ținutele specifice sportului, create, în pelicula lui Luca Guadagnino, de Jonathan Anderson (director creativ Loewe).
Amintim și de Wimbledon (2004), în care Paul Bettany și Kirsten Dunst aduc la viață doi jucători profesioniști într-o poveste desfășurată pe fundalul turneului care dă titlul filmului, Borg vs McEnroe (2017), în care urmărim finala de la Wimbledon din 1980, The Royal Tenenbaums (2001), în regia lui Wes Anderson, unde Richie Tenenbaum rămâne un simbol Popular Culture, sau Strangers on a Train (1951), un clasic marca Hitchcock.
De la marile ecrane până la podiumurile de modă, sportul vorbește despre stil, atitudine și influență.
Fenomenul a devenit și mai evident anul acesta, când Jannik Sinner a fost numit ambasador Gucci, alături de Emma Răducanu, reprezentantă a casei Dior, și Carlos Alcaraz, imaginea Louis Vuitton.
În ceea ce ne privește pe noi, publicația Zile și Nopți, Simona Halep a fost votată cea mai importantă personalitate sportivă a secolului al XXI-lea.
Într-o eră în care granițele dintre sport și divertisment devin din ce în ce mai fluide, tenisul rămâne o formă de afirmare a identității, un spectacol al forței și un fenomen care îmbină performanța cu puterea poveștilor.
» Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORIEs
