Walt Disney: un secol de animație și magie
În 1937, un eveniment avea să schimbe pentru totdeauna istoria cinematografiei: lansarea primului lungmetraj de animație realizat de Walter Elias Disney, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici.
La aproape 90 de ani distanță, începând cu data de 21 martie, cineastul Marc Webb (The Amazing Spider-Man, 500 Days of Summer) aduce pe marele ecran o nouă versiune a poveștii Fraților Grimm, cu Rachel Zegler și Gal Gadot în rolurile principale, oferindu-ne oportunitatea de a redescoperi istoria Studiourilor Walt Disney.
Asociat în prezent cu elemente precum imaginarul copilăriei sau magia (care devine, în universul său, o reprezentare a spiritului protagoniștilor și a puterii lor interioare), Walt Disney a definit standarde devenite sinonime cu arta animației, inspirând numeroase generații de graficieni.
Printre inovațiile studioului regăsim calitatea artistică și tehnologică a producțiilor, detaliile bogate, personajele expresive, istorisirile emoționante (adesea centrate pe lupta dintre Bine și Rău) și preferința pentru coloanele sonore orchestrale.
Petrecându-și primii ani din viață într-o fermă din Missouri, despre care se spune că ar fi fost sursa de inspirație pentru faimoasa Main Street din Disneyland, Walter Disney era pasionat de pictură încă din copilărie. După ce familia s-a mutat în Kansas City, unde tatăl se ocupa cu livrarea ziarelor, el a început să studieze desenul, participând la cursuri din cadrul Kansas City Art Institute.
În 1917, după ce s-a stabilit în Chicago, Walt a devenit pasionat de fotografie și grafică. Ocupându-se de ilustrarea revistei liceului McKinley, acesta a reușit, în cele din urmă, să devină caricaturist pentru un ziar, cariera fiindu-i întreruptă de Primul Război Mondial, în care a participat ca șofer de ambulanță pentru Crucea Roșie Americană în Franța.
Reîntors acasă în 1919, a continuat să lucreze ca grafician până când l-a cunoscut pe caricaturistul Ub Iwerks, alături de care a înființat, trei ani mai târziu, un mic studio de animație, achiziționând o cameră de filmat second-hand pe care o folosea în realizarea reclamelor animate, distribuite în cinematografele locale.
Primul proiect semnificativ al fondatorului a fost seria de animații Laugh-O-Grams, pe care o considera, fiind perioada filmelor mute, o formă de jazz vizual. Aceasta a fost urmată de Alice in Cartoonland, o colecție de basme.
Păcăliți de un distribuitor de filme din New York, cei doi au fost nevoiți să închidă studioul și să declare falimentul în 1923. Acela a fost momentul în care Walter s-a mutat în California, unde a redeschis afacerea alături de fratele său, Roy O. Disney, visând să ajungă împreună la Hollywood.
Reluând seria Alice și convingându-l pe Iwerks să se alăture echipei, cei trei au inventat un prim personaj numit Oswald the Lucky Rabbit, semnând un contract cu un nou distribuitor și câștigând, astfel, 1.500 de dolari pentru fiecare producție.
În 1927, Disney și Iwerks au început să schițeze un nou erou: șoricelul pe nume Mickey.
Având în plan două scurtmetraje, Plane Crazy și Gallopin’ Gaucho, prin care intenționau să-l prezinte publicului, odată cu succesul peliculei The Jazz Singer, care a introdus sunetul în lungmetraje, fondatorii au decis să renunțe la animațiile mute.
Astfel, au creat Steamboat Willie, un scurtmetraj devenit, după lansarea din 1928, iconic datorită muzicii și vocii lui Walt Disney, care a dublat șoricelul până în 1947. Popularitatea lui Mickey Mouse și a prietenei sale, Minnie, a dus la apariția altor personaje cu trăsături umane, precum Donald Duck, Pluto și Goofy.
Începând cu anii ‘30, Iwerks a trecut de la animațiile alb-negru la cele color, în timp ce Roy a extins vânzările prin produse tip merchandise (ceasuri, tricouri, jucării), care aveau în prim-plan protagoniștii din desene.
Visând să producă lungmetraje animate, Walt Disney a început să lucreze, în 1934, la propria versiune a basmului Albă ca Zăpada și cei șapte pitici.
Având în vedere restricțiile impuse de Codul Hays (un set de reguli care reglementau conținutul filmelor hollywoodiene, cenzurând materiale considerate imorale sau indecente), fondatorul a eliminat elementele neplăcute din varianta Fraților Grimm, demonstrând că animația poate fi un mijloc de exprimare la fel de eficient precum filmul.
Anul 1940 a marcat lansarea proiectului Fantasia, în care animatorii au integrat, în coloana sonoră, secvențe muzicale semnate de Stravinsky, Dukas și Tchaikovsky, pelicula fiind urmată de Pinocchio (1940), Dumbo (1941) și Bambi (1942).
Din cauza condițiilor de muncă nesatisfăcătoare din cadrul companiei, anul 1941 a reprezentat începutul grevei angajaților.
Pentru că nu primeau salarii corespunzătoare, nu erau recunoscuți pentru contribuțiile individuale la succesul filmelor, iar Walt Disney favoriza un grup restrâns de graficieni, care beneficiau de anumite privilegii, mulți dintre cei mai talentați animatori au demisionat, studioul având nevoie de mulți ani pentru a ajunge din nou la calitatea poveștilor de la început.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Walt Disney a fost implicat în producția filmelor și materialelor de propagandă pentru guvernul american, care aveau scopul de a sprijini eforturile de război și de a încuraja aprecierea față de trupele americane.
Printre cele mai cunoscute proiecte se numără Der Fuehrer’s Face, cu Donald Duck (o ridiculizare a regimului nazist), alături de Saludos Amigos (The Three Caballeros), conceput în colaborare cu reprezentanți din America Latină pentru a promova relațiile diplomatice și ideologia Good Neighbor Policy, începută de președintele Franklin D. Roosevelt.
După succesul peliculelor Cinderella (1950), Alice in Wonderland (1951) și Peter Pan (1953), Walter a anticipat potențialul televiziunii ca mediu popular de divertisment, începând să producă seriale. Zorro, Davy Crockett și The Mickey Mouse Club au fost foarte populare printre cei mici, iar un show săptămânal, cunoscut sub numele de Walt Disney’s Wonderful World of Color, a devenit, pentru americani, o tradiție în nopțile de duminică.
Perfecționând tehnici prin care elemente live-action sunt introduse în animații, apogeul carierei fondatorului ca producător a fost atins în 1964, datorită lansării filmului Mary Poppins.
Odată cu anii ‘50, Walt Disney a început să planifice deschiderea unui parc de distracții uriaș, care urma să fie construit în apropiere de Los Angeles pentru a permite familiilor să experimenteze poveștile și personajele studioului într-un mod interactiv.
Având la bază imaginarul copilăriei (într-o variantă romanțată și idealizată), primul Disneyland, finalizat în 1955, a fost gândit ca un loc magic, desprins de realitatea cotidiană și de dificultățile sale, purtând cu sine o estetică aparte, marcată de arhitectura tematică (fiecare zonă este proiectată pentru a transporta vizitatorii într-un alt univers), de costumele actorilor care interacționează cu vizitatorii și de muzica de fundal care însoțește atracțiile.
În 1966, în timpul construcției celui de-al doilea parc, situat lângă Orlando, Florida, Walt Disney a părăsit această lume, moartea sa fiind amintită ca o mare pierdere pentru industria divertismentului. Construind unul dintre cele mai mari imperii media din lume, el a transformat animația într-o formă de artă cinematografică, inspirând generații de artiști să vadă din nou lumea prin ochii celor mici:
„Râsul este atemporal, imaginația nu are vârstă, iar visurile trăiesc pentru totdeauna”.
Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORiEs
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
