Adonis Tanța are 30 de ani, a absolvit Conservatorul și este muzician, actor, regizor și, din octombrie 2023, co-manager la Stația Teatru / Muzical din Cluj-Napoca, primul teatru muzical contemporan independent din România.
Cunoscut de public pentru colaborările sale cu teatre independente din Cluj, precum Reactor sau Zug, Adonis își concentrează în prezent aproape toată atenția și energia asupra spațiului Stația Teatru / Muzical – care se află în zona Gării, în prima curte de pe strada Ion Luca Caragiale din direcția Piața Gării, la etajul 2. Sala are o capacitate de aproape 70 de locuri și are toată infrastructura necesară pentru a găzdui spectacole de teatru muzical, cursuri, ateliere și alte evenimente speciale.
Despre începuturile Stația, echipa care s-a coagulat în jurul proiectului, repertoriu și evenimente speciale, dar și despre care este esența teatrului muzical, am stat de vorbă cu Adonis Tanța.
Până să înființezi Stația Teatru / Muzical, traseul tău artistic s-a conturat în jurul unor teatre independente din Cluj-Napoca unde ai avut de-a face și cu teatrul și cu muzica, dar nu neapărat în spectacole de teatru muzical. Atunci când ai formulat ideea acestui nou spațiu – Stația, de unde ai pornit, de la lipsa spectacolelor de teatru muzical din repertoriul companiilor cu care colaborai sau de la nevoia unui loc în care spectacolele de teatru muzical să aibă o ”casă” a lor?
Aș spune că ambele variante sunt valide. Era și o lipsă și o nevoie a mea de a lucra mai mult în această zonă, dar apoi când în sfârșit se concretiza și făceam spectacole la Reactor sau la Zug aveam sentimentul că aceste spectacole nu au o ”casă” a lor.
Deși a fost inițiativa mea, Stația Teatru / Muzical funcționează astăzi pentru că există o întreagă echipă care face ca lucrurile să meargă. În plus, în România nu exista până în 2023 un spațiu care să împace foarte bine teatrul muzical ca gen, adică unde să fie și actori și cântăreți de operă profesioniști.
Este important de subliniat că nu facem musical, ci teatru muzical, un gen mai vast care cuprinde mai multe subgenuri, precum musical, operă, operetă etc. Noi lucrăm cu toate subgenurile teatrului muzical. Cred că un astfel de demers era necesar nu doar în Cluj-Napoca, ci în toate marile orașe din România. Această necesitate se reflectă în numărul mare de spectatori și aprecierile pe care le primim.
Pentru că menționai de echipa care pune ”pe roate” Stația Teatru / Muzical, câți artiști sunt implicați în acest proiect?
Ca Stația Teatru / Muzical să existe, clar are nevoie de o echipă. Eu și Rácz Endre suntem co-manageri, adică ne ocupăm de tot ceea ce ține de administrarea spațiului și atragere de fonduri. Echipa îi include și pe Denisa Berceanu – scenografă cu care colaborăm în mod constant, Paula Maria Seichei – actriță și soprană, Cristina Tureanu – actriță și mezzosoprană, Renata Burcă – performer și compozitoare. Acesta este nucleul echipei, noi ne ocupăm de Stația, jucăm mult împreună.
Apoi avem și mulți colaboratori, actori invitați, coregrafi sau regizori, cum a fost Dragoș Mușoiu care a regizat cel mai recent cabaret din repertoriul nostru. De aproape jumătate de an avem și o echipă de voluntari, care sunt foarte implicați și dornici să participe în orice activitate, de la curățenie, la montarea și demontarea decorurilor, până la întâmpinarea publicului și altele. Este un efort continuu la care încercăm să contribuim toți.
Având un factor de noutate pe piața culturală nu doar din Cluj, ci din România, cum consideri că a decurs și, mai ales, cum a fost primită de public prima stagiune Stația Teatru / Muzical?
Primul an și prima noastră stagiune au fost în primul rând o surpriză, în sensul în care am urmărit îndeaproape dacă într-adevăr este nevoie de un astfel de spațiu în Cluj-Napoca. Mi se pare că atunci când faci ceva pentru oameni este important să știi dacă oamenii au nevoie de ceea ce le oferi. Ne-am bucurat să vedem în acest prim an că publicul vine la spectacolele noastre, este interesat de producțiile, atelierele, cursurile și evenimentele speciale pe care le propunem.
În această primă stagiune ne-am formulat și dezvoltat estetica spectacolelor pe care le facem. Am avut mai multe premiere. Avem în repertoriu două cabarete, unul despre sindromul burnout și unul despre adicții. Pentru noi a contat și ca topicul spectacolelor să fie unul necesar, contemporan, profund.
Ce pot eu să observ după un an este că se simte că a trecut cu folos acest prim an. Adică tot mai multă lume a auzit de Stația Teatru / Muzical. Numărul spectatorilor a fost într-o continuă creștere, avem tot mai mulți cursanți, s-a scris mai mult despre noi, am avut deplasări la București – un aspect foarte important pentru orice teatru independent. Cred că asta îmi doresc să se întâmple și în continuare, să creștem în mod organic, să audă tot mai mulți oameni despre noi, să educăm și să fidelizăm un număr tot mai mare de cursanți și spectatori.
Apropo de topic, cum ajungeți la subiectele spectacolelor din repertoriu, mai ales că până acum ați lucrat doar cu texte originale?
Este un proces lung și tot timpul diferit. Ideea poate să pornească de la unul dintre noi, iar restul echipei pur și simplu să-l urmeze. De exemplu, eu am scris de Crăciun un text despre problemele cu care se confruntă o familie cu o situație precară în Cluj-Napoca. Colegii mi s-au alăturat și am definitivat împreună spectacolul.
În alte cazuri, ideea poate porni de la un dramaturg. Noi am colaborat cu Maria Manolescu, o scriitoare pe care o apreciez enorm, care a dorit să facă un cabaret despre adicții. La proiectul ei s-a alăturat și regizorul Dragoș Mușoiu, care și el era preocupat de acest subiect. În general căutăm teme care să fie de interes pentru toți cei implicați.
După ce avem ideea și textul, compozitorul sau compozitoarea se ocupă de partea de muzică pe care o adaugă la ceea ce am construit deja.
Pe lângă spectacolele pe care le produceți și jucați constant în timpul stagiunii, prin ce alte evenimente încercați să aduceți publicul mai aproape de specificul vostru, teatru muzical?
Încă de la început ne-am dorit ca Stația să nu fie doar un loc de producție, ci și unul în care să educăm și să implicăm cât mai mult publicul și artiștii. Să oferim și alt mod de interacțiune între artiști și spectatori decât cel clasic în care artiștii sunt pe scenă, iar publicul în sală.
În acest sens, organizăm cursuri pentru adulți și copii. Colegul meu Rácz Endre ține cursuri de teatru pentru adulți și copii în limba maghiară, iar eu ofer cursuri de teatru muzical original. Nici cursurile nu am dorit să fie neapărat în format clasic, de aceea cu adulții care vin la cursurile mele organizez constant o serie de evenimente sub titulatura ”Concerte cu inimi”. Pe scurt, alegem un subiect comun, compunem muzica, iar cursanții vin și oferă textură spectacolului vorbind despre ei într-o atmosferă vulnerabilă, transparentă și foarte familiară. De exemplu, în 28 februarie avem următorul eveniment din seria ”Concerte cu inimi” și abordăm tema visului.
Pentru mine contează enorm că facem aceste evenimente. Faptul că sunt evenimente cu public, nu suntem doar noi între noi ca la un curs, ne face să impunem un standard cât mai profesionist, pe care încercăm să-l menținem în toate evenimentele din programul Stația. Consider că este vital să le ofer cursanților experiența reală a scenei.
Programul nostru mai include o serie de evenimente speciale sub cupola ”Cringe Varieté”, în cadrul căreia invităm artiști sau amatori să ”de-a viață” pe scenă unui moment artistic (poate fi orice: un dans, o poezie, un recital, o scenă, un performance) care vorbește despre cringe-ul din noi. Pe 14 februarie urmează ediția de Valentine’s Day, când o să râdem cu poftă de clișeele romantice și momentele jenante.
Mai avem ”La Premieré”, o serie nouă de evenimente în care totul se întâmplă pe moment. Este un spectacol de improvizație cu actori, regizori, coregrafi și compozitori creat în fața publicului. Practic echipa de artiști are la dispoziție 20 de minute să prezinte publicului o nouă premieră, un spectacol cu o durată de 20 de minute.
Mai avem și serile pentru toată familia, cu spectacole dedicate copiilor și părinților care abordează subiecte educative și distractive.
Cum arată orizontul pentru Stația la început de 2025? Care sunt planurile pentru stagiunea curentă?
Ne dorim foarte tare să jucăm mai des spectacolele pe care deja le avem în repertoriu. Ne propunem să ne deplasăm mai des, să mergem în cât mai multe turnee. La orizont se arată și o posibilă nouă premieră, un spectacol despre frumusețe regizat de Dragoș Mușoiu și scris de Alexa Băcanu, pe care ne-am dori să-l producem la Stația până în vară.
Și vom continua să descoperim împreună cu publicul nostru ce înseamnă teatrul muzical contemporan. Încercăm să ne concretizăm și să ne punem și mai mult în parametrii exact ceea ce facem noi la Stația.
Și, în viziunea ta, ce înseamnă teatrul muzical în zilele noastre?
Este greu să vorbim despre ce înseamnă teatrul muzical pentru că el nu prea există în România, Stația fiind primul de acest gen din țară. Noi încercăm să facem o împăcare între măiestrie, tehnică și subiectele care ni se par foarte importante în prezent.
Spectacolele noastre ar trebui să fie în primul rând despre pofta de viață, pentru că eu consider că teatrul muzical are o componentă puternică de vitalitate, de umor, de ironie, dar, în același timp, și să vorbească despre subiecte importante despre care nu prea se vorbește, aspecte care ne fac vulnerabili sau transparenți.
