Este dimineața zilei în care s-au aflat candidații la alegerile prezidențiale trimiși prin vot de români în turul al doilea.
Se vorbește cu (mare) îngrijorare peste tot la TV, pe canalele de social-media despre viitorul României, culmea (ironiei) chiar în săptămâna în care vom sărbători (oare?) Ziua Națională și ne așteaptă un nou rând de alegeri (și mai importante), cele parlamentare. Îmi amintesc că în urmă cu câțiva ani susțineam fără niciun dubiu (pură ignoranță) că pe mine nu mă interesează politica. M-am cramponat de cultură crezând că astfel mă țin departe de politică.
Dar politica e în toate. Este în clădirile vechi de pe care cad țigle și pe care ne-am obișnuit să le ocolim de fiecare dată. Este în prețurile din meniurile barurilor unde ne place să mai ieșim cu prietenii în weekend după o săptămână stresantă. Este în felul în care arată scara blocului în care locuim sau în drumul din fața lui. Este în agenda culturală a orașului, în fiecare festival și eveniment, chiar și în sala de teatru. Este în toate cazurile extreme când cetățenii au cerut ajutor autorităților statului și nu l-au primit. Este în nivelul de pregătire al profesorilor care educă și modelează caracterul copiilor. Este în interacțiunea pe care o avem cu angajații din instituțiile publice. Este în prețul ultimei cărți citite. Este pe rețelele social-media. Nu este nimic din ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi care să nu aibă legătură cu politica.
În esență, a nu participa la vot, a-ți anula votul sau a spune că nu te interesează politica nu spune nimic altceva decât sunt ok în continuare să trec zilnic pe lângă clădirile degradate, sunt ok să plătesc prețuri nesimțite atunci când ies în oraș, sunt ok să aud despre oameni care nu primesc ajutor atunci când îl solicită, sunt ok ca la festivaluri să ascult discursurile sforăitoare ale politicienilor, sunt ok să le dau dreptul altora să ia decizii asupra corpului sau sexualității mele, sunt ok să intru într-o instituție publică și să fiu umilit de angajați.
Aș putea fi tras de ureche de către unii că politica este o mizerie și că oricum toți sunt la fel, acest pseudo-argument aruncat din lene, nepăsare, prostie. Și dacă lucrurile stau chiar așa, acest toți ne include pe fiecare, fără excepție. Politicienii nu apar din eter, ci sunt emanația poporului. În loc să ne complacem în mizerie și să fim parte din ea, poate e momentul să nu mai fim simpli martori-complici.
