„THE NOVEMBER MAN” (2014, r: Roger Donaldson)
Adaptată după “There Are No Spies” (1987), a şaptea carte din seria The November Man, scrisă de un fost ziarist din Chicago, Bill Granger, autor ce a beneficiat de un succes rezonabil, pelicula produsă de Pierce Brosnan – acesta a achiziţionat drepturile de ecranizare încă din 2005, la relativ puţin timp după ce luase decizia de a nu mai continua ca… James Bond – este un Thriller politic de spionaj a cărui acţiune se desfăşoară, în cea mai mare parte, în Europa de Est, la Belgrad şi Moscova.
Fostul agent CIA Devereaux (Pierce Brosnan – “Fast Charlie”, James Bond’s “Tomorrow Never Dies”) este reactivat de organizaţie şi renunţă la viaţa liniştită din Elveţia pentru a extrage din capitala rusă o spioană ce deţine informaţii vitale legate de politicianul destinat a fi viitorul preşedinte a ţării, dar care, totodată, este o fostă mare iubire din tinereţe şi… mama fetiţei sale.
Operaţiunea decurge prost fiindcă se dovedeşte o înscenare de proporţii, cu obiective (pentru moment) neclare, iar femeia este împuşcată mortal de un fost discipol a lui Devereaux, Mason (Luke Bracey – “G.I. Joe: Retaliation”, “The Best of Me”), nu înainte însă de a-l pune pe acesta în posesia unui nume şi a unor fotografii intrigante realizate cu telefonul mobil. Cu sprijinul unei asistente sociale depistate prin intermediul acestora (Olga Kurylenko – James Bond’s “Quantum of Solace”, “Oblivion”), animat de dorinţa de răzbunare, Devereaux pleacă la vânătoare pentru scoaterea la lumină a unui adevăr considerat ameninţător în egală măsură de păpuşarii implicaţi în jocurile interne de putere din vârful ambelor două super-puteri.
Tematica contemporană a filmului este una serioasă, dar subiectele (atrocităţile şi abuzurile militarilor ruşi în Cecenia, mutarea avanposturilor CIA mai adânc în Europa de Est, prostituţia şi contrabanda regională girată de oligarhi) sunt tratate cu relativă superficialitate, nefiind utilizate decât ca elemente de varietate pentru cadrul unui one-man show de acţiune. Idem în cazul relaţiei profesor-învăţăcel (ucigaşii din generaţii diferite), ce putea fi dezvoltată mai interesant, dar se limitează la un dialog ‘cocoşesc’ susţinut în cea mai mare parte de la distanţă, generat probabil de frica scenariştilor de a nu reitera un flop de tip “Assassins”, al lui Richard Donner (cel din ’95, scris de fratii Wachowski, cu Stallone şi Banderas).
Ar mai fi de inventariat la minusuri lipsa aproape completă a umorului şi abundenţa de clişee din zona Eurotrash (gangsterii cu dinţi şi lanţuri masive de aur în cluburi de striptease, lipsa oricărei picături de transpiraţie pe faţa unui fugar îmbrăcat într-un costum impecabil gonit de o duzină de asasini agili etc.). Pe de altă parte, “The November Man” este un film de gen etichetabil drept decent (predictibilitatea sa mă împiedică să-l poziţionez mai sus), solid (ca fluenţă) şi profesionist gestionat (australianul Roger Donaldson – “The Bounty”, “The Bank Job”, nu e un cineast strălucitor prin stil sau inventivitate, însă nimeni nu-i poate contesta meritele de super-meseriaş), cu un Pierce Brosnan în mare formă la peste 60 de ani (mai lucrase cu Donaldson la “Dante’s Peak”) şi un OST interesant semnat de Marco Beltrami (“A Good Day to Die Hard”, “World War Z”). O dată merge de văzut, poate în streaming, dar în niciun caz de căutat pentru colecţia home cinema.
Text de IOAN BIG
Citește mai multe articole din FILM.
