În noiembrie, sălile de cinema vor găzdui un film cu totul aparte: La Cocina, pe titlul lui original (este o producție Mexic & SUA), sau Povești din bucătărie, așa cum am ales să-l traducem în România.
Unele dintre publicațiile internaționale l-au numit „The Bear pe steroizi” (Deadline), referindu-se la viteza cu care se întâmplă totul într-un restaurant din New York-ul zilelor noastre. Filmul este însă mai mult de atât: o puternică dramă socială, cu Rooney Mara în rolul principal, cu o multitudine de povești despre vise, istorii personale, iubire și dorințe.
Este ora prânzului și toată lumea dă buzna în „The Grill”, un restaurant newyorkez care, într-o zi de vineri obișnuită ca aceasta, servește mii de clienți. Au dispărut bani din casa de marcat și toți angajații sunt suspecți. Pedro, unul dintre bucătari, imigrant fără acte, ca mulți dintre colegii lui, este primul bănuit.
Julia, iubita lui, o chelneriță americană, pune sub semnul întrebării relația lor. Rashid, proprietarul restaurantului, îi promisese că-l ajută cu documentele. Colegi noi. Colegi pe care nu-i suporți. Haosul dintr-o bucătărie la ora prânzului. Pedro își pierde controlul. Lucrurile o iau razna, oprind haosul din bucătărie.
Pedro este nebunul frumos al marilor orașe, iar New York-ul este locul în care nebunia este la fiecare colț de stradă.
Și într-o bucătărie, la ora prânzului, printre oameni de toate culturile, cu toate problemele lor, adrenalina este mai sus ca oriunde. Fiecare personaj în sine e o poveste, fiecare dialog spune mai mult decât niște cuvinte, un meci de tenis cu sentimente, cu lupte și orgolii, în care arbitru ești tu, spectatorul, și unde nimeni nu ai vrea să piardă.
„Am început să visez cu ochii deschiși la acest film când lucram ca spălător de vase și chelner la Rainforest Café, în centrul Londrei, în perioada studenției mele. Am avut același sentiment când am citit pentru prima dată piesa lui Arnold Wesker, The Kitchen, care stă la baza scenariului acestui film. Am citit-o în perioada în care lucram într-o bucătărie industrială, ceea ce a făcut experiența mult mai interesantă (și zilele de lucru mai suportabile).
Am fost lovit de sistemul complex de caste care încă există în bucătării și care sunt o parte esențială a ceea ce le menține în funcțiune. Ca și în cazul echipajului dintr-o navă, locul în ierarhie nu este ceva care se câștigă ușor în spatele acelor uși batante ale restaurantului” – Alonso Ruizpalacios, regizor.
» Text de Monica Felea | Premiere
