„Places of Care” | Interviu cu artista MARA OGLAKCI
Până pe 12 octombrie 2024, la Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”, publicul bucureștean poate descoperi o mulțime de elemente interesante în expoziția Places of Care, un proiect inedit al Asociației Marginal, curatoriat de Andrei Tudose.
Explorând relația tot mai complexă dintre oameni și tehnologie și invitându-ne să reflectăm asupra impactului pe care inovațiile tehnologice îl au asupra vieții noastre cotidiene și asupra mediului, expoziția reprezintă un spațiu de introspecție.
Lucrările realizate de Sabina Suru, Antoni Rayzhekov, Mara Oglakci și Ioana Vreme Moser ne provoacă să ne gândim la responsabilitatea pe care o avem față de tehnologiile pe care le utilizăm și la efectele lor asupra ecosistemului nostru global.
MARA OGLAKCI este o tânără artistă din București, care lucrează cu instalații, video și sunet.
După ce a lucrat ca editor și designer de sunet pentru filme incluse în festivaluri precum CineMaIubit, Astra Film Festival, Art200, ea și-a terminat recent licența în Multimedia: sunet și montaj la UNATC.
Lucrările ei au fost incluse în diverse expoziții de grup în locuri precum ARCUB, Atelierele Malmaison, Rezidența9. Participând la două proiecte care se desfășoară în zone îndepărtate ale României (SAH Residency & Euxine society workshop), ea a dezvoltat un interes puternic pentru relația tinerilor cu viitorul.
Cu lucrarea din Places of Care, artista Mara Oglakci ne propune să ne imaginăm un viitor în care insectele ar putea consuma deșeuri electronice (e-waste). Prin intermediul unei instalații sonore, Mara ne transportă într-o lume speculativă în care natura și tehnologia se împletesc într-un mod neașteptat.
Lucrarea sa invită publicul să se gândească mai mult la impactul deșeurilor electronice asupra ecosistemelor și să reflecteze asupra adaptabilității naturale în fața provocărilor umane.
Ne poți spune mai multe despre lucrarea ta din expoziția Places of Care, punctul ei de „origine”, parcursul ei de la idee la elementele finale și experiența pe care speri ca publicul să o aibă interacționând cu aceasta?
Lucrarea este o instalație sonoră sci-fi, inspirată de insecte și capacitatea lor de a descompune materiale poluante.
Pornind de la descoperirea unor larve care pot să digere anumite tipuri de plastic, am început să mă întreb cum ar fi dacă ar ingera deşeuri electronice, cum ar putea acestea să le afecteze organismul şi să îi muteze într-un fel de cyborgi.
Instalația e un cuib din care aceste entități mănâncă, vorbesc şi cântă. Aş vrea să fie o experiență eerie pentru fiecare persoană care apucă să o asculte şi să o vadă.
Ce aduce nou/ inedit pentru tine proiectul Places of Care și cum l-ai descrie în câteva cuvinte? Și ce ți-ai dori să descopere/ experimenteze publicul?
Proiectul, din perspectiva mea, aduce în prim plan un focus pe grijă față de entități non-umane, care mi se pare extrem de important în Antropocen.
Pune întrebări despre cum relaționăm cu companionii tehnologici, care au devenit aproape indispensabili şi ne sunt alături în construirea viitorului. Mi se pare că Places of Care vine spre public într-un fel sensibil, lipsit de prejudecăți, având în spate o poezie care face loc de speculație şi speranță.
Cum a fost pasul dinspre video spre experimentul artistic mai nișat/ specializat? Și în ce măsură pasiunea pentru imagine și sunet, experiența de editor au contribuit la viziunea ta artistică? Cum ai descrie acum relația ta cu sunetul și imaginea, în contextul relației personale cu prezentul și viitorul. Ce te inspiră și ce te îngrijorează și în ce măsură alegi să redai asta prin artă?
Nu pot să reperez neapărat o tranziție sau un ‘pas spre’ ceva mai nişat artistic.
Pentru mine, video-ul a existat şi există în continuare ca mediu de lucru, însă, cred că făcând facultatea de film, a ajuns să devină principalul material de lucru. De asta am şi încercat să merg spre zone mai figurative, sugestive în alte feluri decât imaginea, cum e sunetul şi instalația.
Cred că e important ca atunci când te simți sufocat sau constrâns într-un format, să încerci să pluteşti spre altele. Experiența de editor se reflectă mult în cum gândesc.
La nivelul lucrării, pot să zic că e ceva ce s-a răsfrânt în text, dar şi în construcția fundalului melodic experimental, pe care l-am gândit narativ, ca o progresie.
Legat de relația mea cu imaginea şi sunetul, fac parte din gen Z şi nu pot să nu observ cât de mult consum imagini şi sunete în fiecare zi.
Cred că relația mea cu ele e una pe care nu pot să o raționalizez neapărat, poate doar să recunosc că am o neîncredere față de ele, ceea ce e înfricoşător, dar şi eliberator, poate.
Ce mă inspiră e extrem de aleatoriu, dar de obicei strâns legat de ce citesc. De exemplu, pentru instalația asta, cartea ‘Insect Media’ a lui Jussi Parikka m-a inspirat şi influențat mult.
De asemenea, cred că plimbările sunt o sursă de regenerare şi inspirație pentru mine, iar cu privire la îngrijorări, ele sunt mereu acolo şi le includ în tot ce fac, inclusiv în micul dejun.
Interviu de ANCA MACOVICIUC
Fotografii expoziţie Places of Care: Cristina Matei
