Înapoi în viitor cu “Braşov Jazz & Blues Festival”
Cu toate că nu cunoaştem foarte exact circumstanţele în care Blues-ul şi, apoi, Jazz-ul, s-au cristalizat ca forme de expresie muzicală în secolul XIX, avem, totuşi, o certitudine referitoare la semnificaţia lor: primul s-a impus ca fiind asociat împărtăşirii emoţiilor profunde create de variile crize din existenţa unui om, iar cel de-al doilea ca sinonim al energiei şi curajului de a depăşi obstacole şi de a continua pe propriul drum.
Prin conservarea acestui spirit definitoriu, de peste un veac, Blues-ul şi Jazz-ul, în tandem, contribuie într-un mod esenţial la evoluţia de tip arborescent a muzicii moderne la nivel global, indiferent la înmulţirea explozivă ale etichetărilor stilistice, iar Braşov Jazz & Blues Festival, prin intermediul celor peste 100 de artişti care vor performa anul acesta în cadrul ediţiei a XII-a, îşi propune să reamintească într-un mod efervescent că, în general, în muzică ne raportăm la timp cu totul altfel ca iubitori ai acesteia şi asta tocmai datorită valenţelor sale afective şi exploratorii.
Aşa se face că, fără a ne rupe de prezent, putem călători degajaţi în spaţii muzicale ale trecutului, de la vechile Gospel-uri cântate de Sharrie Williams sau Lindy Hop-ul din anii ‘20 pe care ni-l arată Swing Dance Academy până la omagiul adus Beatlesilor de Berti Barbera şi Nicu Patoi şi concertele de oldies româneşti susţinute de Anamaria Galea sau Alexandra Fits.
Muzica tradiţională va fi prezentă prin Fanfara Ţara Bârsei, aşa cum şi cea clasică se va regăsi în mixul cu Jazz, Hip-Hop şi Electronica al faimosului proiect Hidden Orchestra ori în recitalul 4Tune Quartet, la concurenţă însă cu energia tânără, ce aparţine viitorului, degajată de Radical 25, Sound of Noise, The Citybreakers sau Pedestrians, care ne plimbă de la Jazz la Indie-Rock.
Ca punte între tradiţie şi modernitate a artei improvizaţiei, Jazz-ul va satisface fanii prin concertele susţinute de muzicieni din culturi şi generaţii diferite – trompetistul german Markus Stockhausen, bateristul polonez Piotr Budniak şi pianistul belgian Elias D’Hooge -, dar acesta constituie inclusiv fundaţia proiectelor World Music al chitaristului marocan Mehdi Chamma şi, respectiv, al colectivului CaboCubaJazz.
Pe frontiera Fusion, dincolo de “orchestra ascunsă”, putem descoperi experimente sonore inedite în Nu-Jazz-ul trupei Fusion Core, combinaţiile de Synth-Pop şi Post-Rock ale celor de la Black Water sau amestecul de Funk şi Blues-Rock practicat de Wattzy.
Am ajuns astfel, firesc, la Blues, întrucât „cea mai bună trupă de blues-rock din lume”, King King, deschide festivalul, iar printre headlineri se numără virtuozul chitarist american Monster Mike Welch şi, respectiv, italianul Umberto Porcaro, reprezentanţi proeminenţi ai Contemporary Blues-ului.
Convenţiile temporale se diluează întrucât muzica e un magnet, indiferent că e făcută de veteranii de la Fernet Blues Company sau de juna Maya Ciosa, că suntem trimişi în anii ‘20 la New Orleans de veselul grup Black Cat Biscuit sau rămâne ancorat în prezentul autohton prin ineditul playlist pregătit de Marcian Petrescu cu al său BluesHarp Band.
Evident, must-see-ul absolut îl reprezintă însă concertul lui Sugar Ray Norcia, un jalon de referinţă în toate timpurile Blues-ului. De aici încolo, evident, alegerile vă aparţin. Prin urmare, ne vedem cu bucurie la Braşov Jazz & Blues Festival!
Text de IOAN BIG, Director artistic Braşov Jazz & Blues Festival
