HANA VU – Muzică fără vârstă pentru o vârstă apusă
Prin fina şi densa textură a liniilor melodice, substanţa de sorginte iraţională a versurilor şi vocea aproape de teatral a cantautoarei DIY Hana Vu, care o asociază cu Dark-Pop-ul, Romanticism reprezintă unul dintre cele mai originale albume cu caracter introspectiv lansate anul acesta în spaţiul Indie.
De origine vietnameză şi coreeană, dar născută în Los Angeles, în 2000, Hana Vu se dovedeşte prin acest LP a fi foarte “bătrână” la cei numai 24 de ani ai ei, poate şi pentru faptul că a urcat pe scenă încă din preadolescenţă, în deschiderea unor artiste din circuitul underground de peste Atlantic, precum Sophia Allison aka Soccer Mummy sau Kelly Zutrau, vocalista trupei newyorkeze Wet.
“I don’t wanna go anywhere anymore / And I don’t wanna be anything” ne cântă ea pe acest LP, care îi urmează lui Public Storage din 2021, dar primul pe care îl creează integral de una singură, fără vreo intervenţie din exterior.
Muzica i-a exprimat vulnerabilitatea emoţională încă de la primul său EP, How Many Times Have You Driven By, din 2018, însă Romanticism reprezintă un statement personal al unei tinere care încearcă să se pregătească pentru a-şi asuma statutul de adult şi care doreşte să-şi împărtăşească viziunea despre viaţă, cristalizată în urma acumulării experienţelor de până acum, de la lansarea sa ca artistă pe Bandcamp şi SoundCloud până la dublul EP dedicat actriţelor sale favorite, Nicole Kidman/Anne Hathaway (2019), sau includerea de către NME, înainte de declanşarea pandemiei, în Top 100 Essential new artists.
“Therе’s no air in my lungs / Cause my breath has changed / And now I’m a ghost of who I have been.”
Nu întâmplător, designul coperţii este bazat pe tabloul pictoriţei baroce Artemisia Gentileschi, Judith ucigându-l pe Holoferne, cu Hana întrupându-l pe generalul asirian decapitat, fiindcă regăsim în permanenţă în sound-ul Indie Rock al albumului ceva din dramatismul (pe alocuri, tragismul) atemporal care a contribuit la definirea unor dintre curentele artistice ale secolelor XVII-XVIII, relativ departe de tonalitatea de tip ‘the best days of our lives’ asociată în mod uzual cu adolescenţa.
Printr-o profundă autoanaliză, Hana Vu îşi pune întrebări serioase, chiar dacă nu lipsite de umor sau energie juvenilă, despre modul în care s-a consumat existenţa ei ca parte a Generaţiei Z, în condiţiile în care, aparent, nu ar avea motive să nu o privească… în roz şi o face cu o extraordinară pasiune, intuiţie şi emoţie, astfel încât Romanticism se relevă ca un must-listen pentru melomani, indiferent de vârstă.
Text de IOAN BIG | INDIE STAR
