Jocuri Olimpice, sport și Pop(ular) Culture
Luna iulie, care aduce o nouă ediție a Jocurilor Olimpice de Vară, reprezintă un moment important nu doar pentru cei pasionați de sport, ci și pentru fanii Popular Culture.
Astfel, alături de competițiile care vor avea loc la Paris între 26 iulie și 11 august 2024, putem porni într-o călătorie fascinantă prin lumea cinematografiei, muzicii, jocurilor video și designului, marcate, de-a lungul timpului, de universul și valorile sportive.
Fiind printre cele mai urmărite evenimente din lume, Jocurile Olimpice construiesc referințe culturale semnificative atât prin intermediul performanțelor de excepție și poveștilor pline de speranță ale sportivilor, cât și prin momentele memorabile specifice ceremoniilor de deschidere, devenite spectacole grandioase formate din muzică, dans, acrobații, jocuri de lumini, focuri de artificii și elemente care reflectă cultura țării gazdă și valorile olimpice, precum excelența, prietenia și respectul.
Prima ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice (moderne) a avut loc pe 6 aprilie 1896, la Stadionul Panathenaic din Atena (un simbol al istoriei grecești), unde aproximativ 60.000 de spectatori și 300 de sportivi din 13 țări au participat la o paradă începută printr-un discurs ținut de prințul moștenitor, care l-a rugat, la final, pe Regele George I să oficializeze deschiderea Jocurilor.
Acest lucru a fost realizat printr-un cor (format din 150 de persoane) care a interpretat Imnul Olimpic, scris special pentru această ocazie de compozitorul grec Spyridon Samaras.
În anul 1996, în cadrul Stadionul Olympic din Atlanta, ceremonia de deschidere a reprezentat un spectacol fascinant, care a celebrat istoria, cultura și diversitatea Statelor Unite.
După o paradă a națiunilor, în care steagurile țărilor au fost purtate de sportivi pe stadion, în timp ce înotătoarea Janet Evans ducea torța spre destinația sa finală, aceasta a fost preluată de legendarul Muhammad Ali, care a inaugurat Jocurile dând foc cazanului olimpic.
Patru ani mai târziu, pe Stadionul din Sydney, ceremonia a fost dedicată populației indigene a Australiei, prezentând, printr-un show multimedia elaborat, istoria țării de la sosirea primilor oameni până în prezent.
În 2004, la Atena, aceasta a avut în prim-plan celebrarea miturilor și legendelor grecești, în timp ce, în 2008, la Beijing, evenimentul a fost gândit de regizorul Zhang Yimou (Raise the Red Lantern), care a adus focuri de artificii, jocuri de lumini, proiecții digitale și mii de dansatori, luptători de arte marțiale și toboșari în întregul oraș, reprezentația costând aproximativ 6 miliarde de dolari.
Un alt moment iconic rămâne cel din 2012, când, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra, Regina Elisabeta a II-a a apărut, alături de James Bond (Daniel Craig), într-o secvență promoțională jucând rolul faimoasei Bond girl.
În filmuleț putem vedea cum aceasta este escortată de 007 în avionul său privat, din care, mai târziu, amândoi se parașutează pentru a ajunge pe scena London Stadium, având pe fundal coloana sonoră a filmului. Momentul conceput de regizorul Danny Boyle (Slumdog Millionaire) a avut la bază dorința de a reprezenta o lume mai bună, liberă și egală.
Mergând pe aceeași idee, în 2016, regizorul Fernando Meirelles (City of God) a deschis Jocurile Olimpice din Rio amintind de istoria complicată și dureroasă a spațiului cultural, mulți reprezentanți ai grupurilor marginalizate din Brazilia considerând că tonul exagerat de vesel și superficial al spectacolului a înfrumusețat realitatea locului pentru a mulțumi comunitatea internațională.
Alături de ceremonie, în spațiul Popular Culture, evenimentul a fost reprezentat, de-a lungul timpului, în producții cinematografice precum Chariots of Fire (1981), care urmărește povestea britanicilor Eric Liddell și Harold Abrahams (Jocurile Olimpice din 1924), explorând teme precum ambiția, perseverența, diferențele religioase și prejudecățile, Miracle (2004), unde este ilustrată, pe fundalul Războiului Rece, performanța echipei masculine americane de hochei din timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1980, I, Tonya (2017), în care Margot Robbie o interpretează pe patinatoarea Tonya Harding înainte și după atacul din 1994 asupra rivalei sale, Nancy Kerrigan, Foxcatcher (2014), care are la bază povestea lui John du Pont și relația sa cu frații Mark și Dave Schultz (campioni olimpici la lupte), Race (2016), un biopic dedicat atletului american Jesse Owens, care a câștigat patru medalii de aur în 1936, pelicula explorând rasismul, discriminarea, determinarea și puterea sportului de a uni oamenii, și Visions of Eight (1973), un documentar care prezintă Jocurile de iarnă din 1972 din perspectiva a opt regizori.
Specific spațiului Pop Culture, care este dominat de o serie de mituri și elemente narative, atunci când discutăm despre sport ca formă de divertisment putem avea în vedere sintagma sports entertainment.
Ne putem orienta, astfel, către wrestling, unde participanții devin personaje de teatru care reprezintă arhetipuri perfect definite de cei care construiesc realitatea din jurul lor, box, unde se prezintă întreaga istorie a luptătorilor într-un mod coregrafiat până la cel mai mic detaliu, fotbal, unde prezentatorii exagerează fiecare mișcare a jucătorilor pentru a crea sentimentul pe care privitorul îl are atunci când vizionează un film de acțiune, Formula 1, cu ceremonii și curse spectaculoase, baschet, unde meciurile sunt completate prin momente de dans, muzică live și celebrități, sau patinaj, înot, tenis și oricare alt sport care ilustrează ideea transformării competiției într-un spectacol captivant pentru public.
Între anii 1926 și 1941, în Statele Unite, odată cu ascensiunea sportului (baseball, fotbal american, box, baschet) și a primelor sale vedete, precum Babe Ruth, Jack Dempsey sau Red Grange, studiourile au început să construiască un nou mit al Visului American, care putea fi propagat, prin Popular Culture, unor audiențe mai largi.
Astfel, sportul a devenit o instituție cu o puternică dimensiune socială, fiindu-i asociate valori precum competitivitatea, egalitatea de șanse, mobilitatea socială sau importanța comunității, promovate ca fiind americane.
Acest aspect este vizibil și în cinematografie, în pelicule precum Rocky, unde legendarul Rocky Balboa este reprezentativ pentru clasa muncitoare din Philadelphia anilor ‘70, sau Raging Bull, în regia lui Martin Scorsese, care are la bază memoriile campionului de box Jake LaMotta. Alte filme caracteristice acestui gen sunt Bull Durham, Creed, Remember the Titans, Field of Dreams, Invictus, The Wrestler, Ali și The Fighter.
Pentru că luna iulie marchează și Turneul de la Wimbledon, nu putem uita nici de King Richard, povestea familiei Williams, Battle of the Sexes, unde se prezintă legendarul meci dintre Bobby Riggs și Billie Jean King, Borg vs. McEnroe, care are în prim-plan o finală de Grand Slam din 1980, biopic-ul Citizen Ashe, documentarul Strokes of Genius, bazat pe rivalitatea dintre Roger Federer și Rafael Nadal, The Garden of the Finzi-Continis, în care acțiunea se desfășoară pe fundalul ascensiunii fascismului în Italia, și Challengers, cea mai recentă peliculă semnată de Luca Guadagnino.
Alături de cinematografie, putem discuta despre design prin intermediul sportivilor precum Cristiano Ronaldo, LeBron James, Michael Jordan, Serena Williams sau Roger Federer, care au influențat tendințele globale, construindu-și chiar și propriile branduri, și despre gaming, primul joc video cu teme sportive, John Madden Football (inspirat de Super Bowl), apărând în 1988.
Ca formă de divertisment, industria sportului rămâne una dintre cele mai profitabile din întreaga lume, cu o influență semnificativă asupra culturii populare și valorilor societății contemporane.
Text de CLAUDIA ALDEA | OPINII
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
